Lumea mea e simpla…

…about me

Puritatea sunetului

pe 4 Octombrie 2011

O fila din memoriile unui rocker cu acte in regula.

Cat de reale pot fi uneori visele si mai ales ce aiurea e senzatia dupa ce te trezesti cand, timp de cateva secunde nu realizezi daca a fost un vis sau realitate. Asta mi s-a intamplat mie de dimineata. Zapacit si ratacit in ganduri nu stiam daca am petrecut toata ziua la cumparaturi de jartiere, budigai, fuste si alte lucruri de ale femeilor cu sotia mea. La inceput e amuzant, dar dupa ce probeaza 10 fuste si nu isi ia nici una … incepi sa te enervezi. Slava Domnului nu a fost decat un vis.

Ma dus sa servesc cafeaua de dimineata, desi ceasul indica ora 12. Ea ma intampina cu un zambet. Stiu ca nu va dura mult si o sa-mi spuna singura ce vrea. Doua – trei inghitituri si…. “Ceeeee? Nu, nu nu.!!! Nu merg si punct.” Ce credeti ca vroia? Sa ma duc cu ea la… cumparaturi. Dupa o ora ma trezesc ca sunt singur acasa si incep sa butonez agenda telefonului. Dau de un numar care imi trezeste toata adolescenta. Este unul din cei doi colegii de trupa. Pe atunci noaptea o faceam ziua. Nu stau mult pe ganduri il sun si apoi ne intalnim intr-un bar de dragul acelor vremuri. Orele treceau in zbor. Ne-am adus aminte de bunica mea, care imi spunea ca va lua foc instalatia electrica, daca voi continua sa cand in casa la chitara bass. Concertele din orasele invecinate nu puneau nici ele sa treaca nepunctate. In spatele cortinei se intamplau atatea lucruri intre vedete… nepublicate nici azi in tabloide. Galagie, sunet in boxe la maxim, tigari, alcool, femei si concertele.. Nu se uita niciodata aceste clipe, simteai ca ai sala de spectacol numai a ta. Lumea vibra pe muzica mea si eram tare fericit. Tare frumos e sa iti amintesti de aceste lucrurile care ti-au marcat adolescenta. Ramai surprins cand vezi cate lucruri iti aduci aminte din acele vremuri, multe dintre ele credeai uitate.

Ajung acasa si parca recunosc sunetele pe care le aud. Sau mi se pare? Nu pot sa cred! Sunt eu ? Ma rog, chitara mea?!?!?! Cred ca am baut cam mult in seara asta… sau nu!? Ma apropii usor si ele se aud mai bine si tot mai bine. Retraiam la intensitate maxima clipele despre care mai devreme vorbisem, parca vedeam sala de spectacol cum aplauda.  Deschid usa timid (parca eram la furat) si o vad pe sotia mea in fata unui laptop?!?!? Si pe deasupra, de acolo se auzea si muzica MEA. Mirarea mea a fost imensa pentru ca ea nu ascultase niciodata nici macar un acord din ce cantasem eu. Ma ia in brate si plange..  Am stat asa si ne uitam la ASUS N55 pana s-a terminat melodia. Eu pusesem o mana pe laptop, vroiam sa simt chitara si chiar am reusit sa o simt, amintirile mele acum vii. In acele clipe eram spectator la propriul spectacol. Emotii, nerabdare, bucurii..

Cumparaturile nu erau jartelele si celelalte lucruri din visul meu, era acest laptop minunat care reda sunetele atat de bine, fidelitatea cu care reda muzica este incredibila, iar profunzimea sunetului si volumul completeaza acest laptop, toate acestea sunt adevaratele solutii multimedia. Pachetul de tehnologii este numit Sonic Master. CD-ul respectiv era singurul CD inregistrat si ramasese la al treilea membru al formatiei, el acum ne priveste de sus. ASUS N55 ii va pastra amintirea vie.

Superblog 2011 – Etapa 1

update – 80 puncte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: