Copilarie – parte frumoasa a vietii mele. Cat de dor imi e de tine… Nicio vara nu ma prindea intre aceste blocuri reci. Imediat dupa 15 iunie, luam rata si ma duceam la mamaie. Ma intorc atat de des in locurile care te reprezinta. Acum am o melodie care imi rasuna in minte Karma – Din amintire nu poti trai. Ea se incapataneaza sa ramana pe repeat.
Cat de mult ma bucuram cand ajungem la tara… Imi placea sa ma invart pe langa mamaie si sa o ajut sau sa o incurc (dupa spusele mamei). Imi placea sa ud gradina, sa ma bag printre randurile de ardei, rosii si sa alte plante si sa vad cum apa umple randurile. Mereu aveam sare in buzunar. Rupeam cate o rosie, o spalam, puneam putina sare pe ea si gata. Urma un ardei, doi castraveti, mai rupeam si cate o frunza de ceapa si gata cina. Imi aduc si acum aminte de mirosul vrejului de rosie. Cand ma bagam printre randuri, hainutele mele albe ieseau verzi – galbui. Serile semanau intre ele. Parca totul era programat ca un ceas englezesc. Produsul romanesc care ocupa pozitia fruntasa in amintirea mea este aceasta rosie. Nu este un produs brevetat, inregistrat la OSIM, dar este produsul care imi trezeste intreaga copilarie. Gustul ei cu totii il stim si azi tare mult il cautam cand mergem sa cumparam rosii.
Seara ne prindea stand la taclale si mamaie ne aducea cate un pachet de inghetata Polar. Cat de mult asteptam acest moment. Era atat de buna, de racoritoare, imi placea ca nu era atat de dulce incat sa te lesine. Era o inghetata adevarata. Disparitia ei de pe piata a fost ca prin farmec. Am asistat cu lacrimi in ochi la demolarea cladirilor unde se fabrica Polar la mine in oras. De cateva luni a iesit soarele si pe strada mea, am dat nas in nas cu aceasta inghetata. Acelasi gust, acelasi ambalaj, aceasi senzatie.
Mamaie m-a crescut cum a stiut mai bine. Nu ma lasa sa mananc cu dulce in zi de post. Ca sa imi potoleasca pofta de dulce, imi aducea eugenii. Eugenia era prietena mea cea mai buna. Expresia „lunga cat o si de post” am auzit-o cu totii. Pentru mine nu era lunga, aveam Eugenia in buzunar si totul trecea mai usor.
Lista produselor ar fi lunga dar am ales din ele acest top trei. Azi, magazinele sunt ticsite de produse aduse din import. Ne mai si miram de ce economia tarii nu merge. Noi trebuie sa consumam produsele noastre pentru a ne ajuta. Doar consumand ceea ce producem ne putem revitaliza economia tarii. Produsele romanesti au pretul mai mare, dar sunt bune, sunt naturale. Nu au coloranti, nu aditivi, nu nimic. Cand eram mica nu auzisem eu de cancer, azi vestea ca cineva are asa ceva, nu ma mai mira. Ce-l declanseaza nu se stie exact, dar suntem ceea ce mancam. Eu sunt adepta sloganului: putin si bun.
Am observat ca singura miscare a puterii in ceea ce inseamna consumul de produse autohtome sunt acele piete din Bucuresti de la sfarsitul saptamanii. De parca toata tara inseamna doar Bucuresti. Ma bucur mult ca cei de la real,- Hypermarket au dus ideea mai departe. Acest lant de magazine incurajeaza comercializarea produselor romanesti alimentare si nealimentare. Programul Produceti romaneste, vindem romaneste ofera consumatorilor produse traditionale in functie de zona. Producatorii romani sunt astfel incurajati. De multe ori ei au fost nevoiti sa vanda produsele la intermediari, pentru ca nu erau acceptati in hypermarketuri.
Trebuie sa ne crestem copiii cu produse naturale romanesti in primul rand pentru sanatatea lor. Le educam astfel gustul pentru produse naturale. Mi-ar placea sa existe programe ca in gradinite, camine si crese sa fie consumate doar produse made in Romania. De asemenea mi-ar placea sa se mai organizeze „excursii” la fabrici pentru a vedea ingregul proces de productie. Lucru pe care tari ca Germania il organizeaza si astazi si astfel castiga increderea oamenilor in produse lor.
Targul Producatorilor Romani este asteptat la Pitesti.
Superblog 2011 – Etapa 15
update: 84 puncte
Lumea mea e simpla... 
Lasă un comentariu