Lumea mea e simpla…

…about me

Etapa 10. Edimax: Stii tot ce misca!

pe 25 Octombrie 2012

Sa lucrezi intr-un mediu in care te simti confortabil, este o mare realizare. Am auzit multe cunontstiinte care veneau la mine si se plangeau de sefi. Uneori nu intelegeam cum pot sa lucreze in acest mediu daunator. Eu am fost ceva mai norocoasa si am acelasi job de cand am iesit pe salariu. Faptul ca lucrez la stat nu m-a ocolit nici pe mine deciziile luate de guvernanti. Posturile s-au blocat, o parte din angajati au iesit la pensie si ceilalti au mostenit un volum nou de munca. Mie mi-a revenit sa ii tin locul secretarei cand lipseste. Decizia nu m-a bucurat deloc pentru ca eu lucrasem pana atunci intr-un birou in care singura persoana cu care interactionam era calculatorul meu si acum il schimbam cu managerul, cu juristul si cu alte persoane pe care le stiam doar vizual.

Nu ma simteam deloc bine in noul rol, dar trebuia sa ii fac fata. In camera de langa secretariat se tin toate actele si cand e ceva ma duc sa le iau de acolo. Ma invatase in ce dosare am voie sa umblu, in ce dosare scrie numai ea, ce trebuie sa inregistrez, tot. In momentele in care eram lasata sa lucrez asa cum ma invatase era totul ok, in momentul in care o alta persoana vroia sa ma ajute, ma incurca si imi era foarte greu sa ii spun sa ma lase pe mine sa le fac in ritmul meu. Azi o ora, maine doua pana a trebuit sa stau cate o zi acolo. Uneori parca imi dispareau actele. Eu le puneam la locul lor si cand reveneam peste ceva timp nu le mai gaseam. De fiecare data intrebam persoanele de acolo daca stiu ceva de ele, dar imi raspundeau ca sunt mica si ca uit unde le pun. Ma simteam foarte prost, chiar plangeam dupa ce plecau de nervi si ca prin minume ele apareau dupa ceva timp. Dupa fiecare zi petrecuta acolo ii povesteam secretarei ce facusem si ce patisem in ziua respectiva si ii spuneam ca ar fi bine sa gaseasca pe altcineva. Ea era foarte linistita de cate ori ii spuneam eu aceste lucruri. Imi punea o mana pe umar si imi spunea cu o liniste incredibila: Te vei obijnui, asta nu e nimic. … Cum putea sa fie asa de calma? Nu imi explicam starea ei.

Lunile treceau si relatia mea cu ea a devenit una destul de apropiata si imi povestea acum lucruri din interiorul institutiei la care nu m-as fi gandit niciodata si nu numai. Uneori era atat de absorbita de iphone-ul ei incat vorbeam singura. Ii placea sa il butoneze si din cand in cand ii aparea un zambet in coltul gurii. De fiecare data ma intrebam la ce se uita cu asa interes, dar stiam ca imi va spune ea daca trebuie sa stiu.
Intr-o zi ma cheama la ea cu o voce grava. Ma intreaba, sa nu zic tipa, unde e dosarul de licitatii. Uimita de atitudinea ei, mai mult decat de intrebare, i-am spus ca nu stiu. Se uita la mine cu mainile puse in sold si dupa 2-3 minute rade, rade cu o pofta de nu mai stiam ce sa cred. Se indreapta catre mine si imi arata iphone-ul ei.
– Pentru ca au trecut luni de cand esti aici si pentru ca sunt multumita de tine, e timpul sa mai aflii ceva. Hai sa mergem alaturi sa iti arat ceva.
Ajunse acolo se uita la mine cateva secunde si imi povesteste pataniile ei cu dosarele institutiei. Patea la fel ca mine si nu, nu era necuratu care se juca pe acolo.
– Lucrez aici de mai multi ani decat ai tu si stiu fiecare foaie unde e. Disparitia unui dosar, apoi al altuia mi s-au partut asa de ciudat incat am vorbit cu managerul si l-am rugat sa punem camera IP Edimax IC-7100 pe care am amplasat-o intr-un loc ferit de ochii celor care intra aici. Asa am descoperit ca fosta directoare sufera dupa functie si cauta nod in papura. Trebuie sa ai mare grija cu aceasta femeie. Niciodata nu va recunoaste dar aici (moment in care ridica iphon-ul) este dovada. Plug-n-View este cel care ma ajuta sa am totul sub control ajutat, desigur, de EdiView.
Nu imi venea sa cred, dar acum multe ganduri mi s-au luminat.
– Pot sa am si eu acces la inregistrari cand tu nu esti? Dar, eu nu am un iphone…
– Desigur. Poti sa le primesti pe email. Cu timpul vei vrea sa ai control suprem asupra actelor si atunci iti vei achizitiona unul. Cu putin noroc, seara vei avea parte de cate un film nou si asa vezi si ce vorbesc oamenii pe la spatele tau si uneori mai prinzi si scene interzise copiilor.
– Ups, suna interesant.. Acum, stiu tot ce misca. Acesta este ochiul secret al secretarei.

Superblog 2012 – Etapa 10

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: