Lumea mea e simpla…

…about me

Etapa 21. Aparatele mele electronice de ieri si de azi

pe 16 Noiembrie 2012

Amintiri vechi la timpuri noi. Stateam ghemuita in pat si ma uitam la mama cum manuia acel aparat care imi trezea curiozitatea. Cand scotea un chiot mic de durere, simteam ca mi se facea inima cat un purice. Eu tot ma intrebam de ce il mai foloseste daca o doare? De ce insista si aceasta incapatanare a mamei ma facea sa stau si sa asist pana la capat. Cand sedinta se termina vroiam si eu sa vad cat de rau doare. Uneori incepeam sa strig de cum il apropia de mine. Mai mult de 5 secunde nu puteam sa stau si dupa fiecare sedinta pe care o facea mama, vroiam sa imi depasesc recordul personal. Mama a iubit acel aparat mult de tot si nu ma lasa sa umblu la el. Il foloseam doar in prezenta ei. Mai mult il porneam si ma uitam la el, ca imi era frica de durere si totusi vroiam si eu sa fiu ca mama. Cum il suporta nu puteam sa inteleg, dar daca mama are atata grija de acest aparat, inseamna ca face treaba buna. Deci, vreau si eu. Imi aduc aminte de o vara in care trebuia sa mergem la mare. Trebuia sa faca bagajele, sa pregateasca mancare pentru 2-3 zile, sa imi faca baie si sa manuiasca si acel aparat. Aparatul de epilat era misteriosul si avea o sarma rasucita care prindea firele. Recordul meu personal nu a trecut de cateva minute.
Mi-am adus aminte de acest aparat uitandu-ma la niste poze cu mine si familia mea la mare. Noi nu am avut aparat foto si apelam mereu la baiatul care striga cat putea „colorata maine-i gata”. Doamne si ce pret cerea… Mie mi-ar fi placut sa facem multe poze, sa am din de sa imi aleg ca sa arat mai departe la rude decat ce imi placea mie. Acest lucru nu se putea si uneori ieseam cu ochii inchisi, uneori oboseam sa stau dreapta ca la armata si ma prindea in pozitii nedemne pentru o domnisoara. Calitatea lor acum mi se pare una jalnica si cu toate acestea am o mare bucurie in suflet cand le privesc. Mereu ma binedispun si le pastrez intr-o cutiuta frumos pictata. Azi nu mai apelez la baiatu cu colorata si pot sa arat doar ce ma avantajeaza. Nu ma gandeam eu ca acest vis al meu se va realiza. Aparatul foto Nikon scoate niste poze de invidiat, fura culorile de la natura. E mai mult decat un vis devenit realitate si culorile de Nikon nu mor niciodata.
Pe timpul acela de demult, cand vroiam sa imi sun rudele ca m-am intors de la mare, imi umpleam buzunare cu banuti si ma duceam la posta si dadeam telefoane. Femeia de acolo ma cunostea si imi aducea un scaunel ca eu nu ajungeam la telefon. Cand inchideam speram sa nu imi fi mancat toti banii, rar mi se intampla sa mai primesc inapoi din ei. Am cerut de cateva ori sa dau si telefoane cu taxa inversa. Acum nu mai sunt acele cabine telefonice, posta in sine nu mai este. Ca sa imi anunt rudele ca m-am intors sau pentru orice altceva pun mana pe telefonul mobil Nokia si imediat mi se face legatura. E mic, e comod, e usor, e al meu si ma scoate din belele, imi da vesti bune si rele dar imi e la indemana la orice ora din zi si din noapte. Rog problemele sa nu imi deranjeze somnul, eu si telefonul vrem sa avem un somn linistit.
La comoditatea am castigat foarte mult o data cu trecerea anilor. Nu mai trebuie sa merg prin soare, ploaie ca sa dau un telefon. Nu mai trebuie sa il caut pe baiatul cu aparul foto sa imi iau pozele de la el, nu mai trebuie sa ma chinui cu epilatul. Cu toate acestea, de ce imi e dor de acele vremuri? Dar, de as fi pusa in fata faptului sa aleg: atunci sau acum, de ce as alege acum ?
Ambele perioade din viata mea, cu aparatele lor electronice specifice imi contureaza viata si ma bucur ca stiu si cum e si cu vechi si cu nou. Apreciezi mai mult lucrurile / obiectele pe care le ai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: