Lumea mea e simpla…

…about me

Emotii scolare – partea 2

pe 26 Mai 2015

Viata unui scolar are propria ei dimensiune. Lectiile doamnei invatatoare ne ajuta sa descoprim minunata lume ce ne inconjoara. Fiecare test la care am participat mi-a adus in suflet multa emotie si, de fiecare data, asteptam sa vad cat de bine sunt pregatit. Fiecare punctaj ma ambitiona ca data viitoare sa fiu mai bun si tot mai bun. In buchetul reusitelor doamnei invatatoare se afla: activitatile de la clasa, temele care ne fixau notiunile noi pe care le aflasem si, nu in ultimul rand, serbarile la care participam cu drag. Doamna s-a bucurat pentru fiecare reusita de-a noastra si si-a gasit cuvintele sa ne motiveze cand ne-am ridicat la asteptarile dansei, exact ca o mama, doar ne-a adoptat in urma cu doi ani.
Ma uit in urma si nu imi vine sa cred cat de repede a trecut acest an, parca a fost o naluca. Amintirile imi navalesc in minte, si se suprapun atat de bine, de nu pot sa aleg pe cea mai semnificativa pentru clasa a doua. Biblioteca amintirilor este numeroasa in volume. Ficare sfarsit imi trezeste amintirea cand ne-am intalnit prima data in curtea scolii. La inceput am facut cunostiinta cu bastonasele, apoi cu literele si cifrele, adunarile, scaderile, inmultirea si impartirea. Cititul, povestitul, isi faceau si ele intrarea in scena si, desi nu a trecut mult timp de cand le-am cunoscut, acum imi spun ca mi-am facut prea multe griji pentru ceva atat de simplu. Baza cunostiintelor ramane deschisa, pentru ca mai sunt multe de acumulat, de aflat. Lista aventurilor in lumea cunoasterii ramane deschisa.
Eu sunt un actor, un actor pe scena cunoasterii, si e timpul sa las cortina sa se aseze pentru a ma pregatii de un nou act, mult mai important, mult mai palpitant. Aceasta cortina ne aduna pe toti la un loc si lasam in urma orice urma de invidie si suparare care au aparut pe parcursul anului, punem umar la umar si ne lasam importalizati in cateva fotografii care vor starnii in noi sentimente nebanuite peste ani si ani. In aceste momente, ierarhia nu conteaza, impreuna am plecat la drum, tot impreuna suntem si acum.
Semneaza elevul cu zambetul strengar , Mihai Gabriel, Temiac.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: