Lumea mea e simpla…

…about me

Retelistica: conectam oameni de oriunde

pe 21 Octombrie 2016

Bunica mea sufera de depresie sezoniera. Suna a gluma, dar este realitatea sumbra cu care ne confruntam de cativa ani de zile. Acest tip de depresie se manifesta toamna si iarna o data cu modificarile de temperatura si de presiune atmosferica. Cele mai semnificative problemele sunt retragerea in sine si evitatea activitatilor de orice fel. Pentru ca eu sau altcineva din familia mea nu puteam sa stam toata zuia cu ea, tot ce am putut sa fac, pentru ea, a fost sa chem pe cineva de la echipa de mentenanta ca sa repare cablul de la televizor.

Asa l-am cunoscut pe el si m-am mirat ca a plecat zambind, desi eu credeam ca l-am epuizat psihic. Cea surprinsa am fost eu pentru ca inainte de plecare mi-a spus ca ii plac persoanele curioase, care incearca sa ii fure meseria. Mi-a intins o carte de vizita si a plecat. Din instinct am luat cartea de vizita, dar nu am apucat sa ii raspund ca nu ma intereseaza meseria lui si ca faceam conversatie cu el din cauza tensiunii pe care o simteam.

Cum era de asteptat a trebuit sa mai apelez si altadata la echipa de mentenanta. Amintindu-mi de intamplarea precedenta, am decis sa il apelez chiar pe omul care ma pusese pe ganduri. De data aceasta intalnirea a fost mai relaxanta. Mi-a explicat ce problema a avut router-ul wireless, mi-a povestit de cabluri fibra optica si chiar si de conectica. Se vedea placerea pe care o avea pentru munca sa.

Acesta a fost inceputul nostru si o data ce am inceput sa avem o relatie, am inceput sa deosebesc chiar si cablurile intre ele. Nu credeam ca pot fi atat de multe: cabluri HDMI A, cabluri HDMI C, cabluri HDMI D, cabluri HDMI cu conectori auriti, cabluri HDMI Delock, etc. De multe ori cand incepea sa ii povesteasca cuiva si eram in preajma lui, stiam ce anume urmeaza sa spuna si care era solutia. Floare la ureche, mereu ii spuneam asa, pana cand a venit ziua sa imi retrag cuvintele, cel putin pentru o perioada.

Totul a inceput cu vestea cand m-a anuntat ca pentru o perioada trebuie sa plece din tara pentru o noua specializare. Vestea nu mi-a picat bine, dar nici nu am incercat sa ma opun. Prietenii lui la care se ducea si le rezolva problemele legate de conectica si retelistica au inceput sa apeleze la mine. Imi spuneau ca am stat atat de mult timp langa el incat poate imi dau seama ce are. Intamplarea face ca se nimerea sa ghicesc cauza in sine. Cum v-am spus, floare la ureche. Azi asa, maine la fel si uite asa increderea in mine crescuse. Ma gandeam la ce imi spunea candva bunica mea, ca meseria se fura, nu se invata. Incepusem sa accept cu placere invitatiile de a rezolva problemele cu care se confruntau. Trecusem de la stadiu de a arunca un ochiu la a pune capat problemei.

Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand am promis ca ii ajut pe niste amici ceva mai pretentiosi cu o problema. La telefon suna treaba de 5 minute. La fata locului, mai ca imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii. Am incercat eu acolo tot ce stiam bine. Niciun rezultat. Pe urma am inceput sa o iau pe ghicite, nimic. Incepusem sa ma incalzesc de parca aprinsese cineva focul in preajma mea. Si totusi caldura nu era marea problema cu transpiratia. Simteam cum imi aluneca piesele din mana si ma rugam de piesa sa nu cada. Si cum asta nu era de ajuns, incercam sa evit ochii gazdei pe care ii simteam lipiti de ceafa mea. Deschid cutia cu piesele de schimb si le plimbam de la un colt la altul. Cautam managementul diversitatii. Da, exact. Trebuie sa o trimit pe gazda dupa ceva ca sa il pot suna pe maestul-stie-tot . I-am cerut un pahar cu apa cu gheata si am auzit-o cand a zis ca se duce sa caute in congelator ca stia ca mai era.

Cum am auzit ca a ajuns in bucatarie i-am dat mesaj in care ii spuneam simptomele, efectele si pronosticul pe care eu il vazusem. Norocul se pare ca nu m-a parasit de tot pentru ca mi-a raspuns foarte repede. „Schimba adaptoare HDMI A” . Ce e aia? Cum arata si mai ales de unde o iau? Prea multe intrebari si timpul era limitat. Repede pe Google ca sa vad acolo cum arata. Erau piesele pe care le plimbam dintr-o parte in alta ca sa trag de timp. Mi-a afisat cateva poze acolo cu aceste adaptoare. Culmea e ca mereu m-am mirat la ce folosesc si mai ales de ce le cara dupa el daca nu ii trebuie.

Afland cauza problemei iar parea totul floare la ureche. Gazda a venit cu paharul cu apa din care am baut mai mult fortata ca starea de sete niciodata nu existase dar eu trebuie sa salvez aparentele. Totul e bine cand se termina cu bine.
conectica_banneregoogle_saptamanileretelisticii_728x90px

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: