Lumea mea e simpla…

…about me

Un idol de-o viata !

pe 25 Noiembrie 2016

Omul este o persoana schimbatoare, dar sunt unele obiceiuri niciodata nu vor pieri. Vesnica intrebare: Cu cine seamana copilul?, nu va disparea niciodata. Personal am trait acest fenomen din plin. Toate persoanele care imi cunoasteau familia, imi spuneau ca seman foarte bine cu sora tatalui meu. Cum repetitia este mama invataturii si tot auzind aceste cuvinte, am inceput sa o studiez pe aceasta matusa.

La inceput am inceput sa ii observ gesturile, obiceiurile. Cu timpul trecusem la ticuri. Uneori imi placea sa ghicesc ce urmeaza sa faca sau ce urmeaza sa spuna. Matusa mea avea patru baieti, năbădăioși din cale afare. In schimb, imi placea sa ma tin dupa ea, sa o urmez la tot pasul. Simteam ca are mai multa rabdare cu mine in comparatie cu mama. De cate ori voiam sa imi cumpar ceva, ii ceream parerea.

In ceea ce priveste acest domeniu, am observat ca suntem atat schimbatori cat si conservatori. Ne place sa purtam haine clasice, cu care stim ca niciodata nu vom da gres, dar ne place si sa experimentam ceva nou. Alegerea hainelor depinde de mai multi factori. De multe ori ii admiram o rochie atat de mult incat o intrebam daca nu are acelasi model si pentru fetite. Raspunsul era de fiecare daca nu. Astazi acest lucru este posibil, tot mai multe magazine ofera si aceasta varianta. Rochiile ne dau multa feminitate. De fiecare data cand voiam sa imi cumpar ceva, o intrebam daca poate sa mearga cu mine. Foarte rar am mers fara ea pentru ca preferam sa aman, sa imi cumpar, pana in ziua in care putea.

O priveam cu drag, ii eram recunoscatoare pentru grija pe care mi-o arata. Cu mintea de copil imi spuneam ca mi-ar fi placut ca si mama sa aiba sarmul ei, stilul, gusturile. Chiar daca aveau o personalitate diferita, se intelegeau extrem de bine. Ceea ce am observat cu ochii de copil si inca mai realizez si azi ( cu ochii de adult ) e ca ne place sa cumparam, sa avem diverse haine, dar sunt perioade cand vrem sa purtam doar o anumita pereche, doar anumite tricouri sau doar anumite produse vestimentare. Cu toate acestea, nicio femeie nu va spune ca are destule haine.

Ani trec, timpurile se schimba dar persoana caruia ii ceream sfaturi a ramas aceeasi. Uneori ma miram chiar si eu cat de bine ne potrivim la gusturi, chiar si cu aceasta imensa diferenta intre noi. Simteam ca ma citeste ca pe o carte deschisa. In gluma ii spuneam consilierul meu de imagine, dar in sufletul meu chiar asa o simteam. De cate ori primeam laude referiroare la alegerile mele vestimentare, ii multumeam matusii ( in gand ) de fiecare data. Uneori, cand staream cu ea la povesti i le mai si spuneam. Ea m-a invatat cum sa combin o pereche de blugi Levi’s cu un tricou si cu o pereche de adidas sau cu o camasa Tommy Hilfiger si o pereche de pantofi. Indiferent de alegerea pe care o faceam, atitudinea era foarte importanta. Trecerea de la stilul sport la casual sau de la casual la elegant sau chiar de la sport la elegant este posibila, tine doar de noi si de cativa factori externi.

pure-denim-1-dla-kobiet

In toate discutiile pe care le aveam cu ea, simteam ca e si tata prezent. El pune foarte mult accent pe calitate si nu pe pret si asemenea lui asa facea si ea. Mama se afla la polul opus. Aceasta matusa m-a invatat ca niciodata nu trebuie sa lasam lucrurile la voia intamplarii, ca avem o viata de care trebuie sa ne bucuram si pe care trebuie sa o valorificam.

Problemele de sanatate care aparusera cu trecerea anilor, ii rapeau din agilitatea de odinioară. Ma obijnuisem cu noul ei stil de viata, dar niciodata nu i-a rapit eleganta, simtul estetic si bunul simt. Sfaturile ei erau o alinare pentru sufletul meu. Datorita ei am invatat ce inseamna sa simti lejeritatea unei haine. Aceasta lejeritate vine la pachet cu optimisul, energia si cu vigoarea.

Sudentia a fost o perioada care m-a tinut departe de ea, nu puteam sa o mai vizitez asa de des pe cat imi doream. Acum, la ceva ani de la terminarea acelei facultati, pot sa spun ca a fost ca un examen pe care a trebuit sa il dau, a trebuit sa dovedesc ca timpul pe care il petrecuse cu mine imi fusese de mare ajutor.

Aveam zile cand doream sa ma bucur de natura si mergeam agale prin parc imbracata cu pantaloni – colanti, cu un tricou lejer si cu un trenci lung. Eu spuneam ca imi doresc sa fiu eu cu mine insami. Chiar daca intre noi era o oarecare distanta ii trimiteam zilnic poze cu mine. De fiecare data se bucura sa ma vada si chiar ii simteam tristetea din suflet ca nu ma mai are alaturi, dar mereu imi spunea ca ii place cum am combinat hainele si ca dupa o viata in care a fost croitoreasa reuseste sa citeasca statea omului dupa haine.

comfy-look-dla-kobiet

Culmea e ca si eu ii simteam starea. Vesnica ei intrebare era: cum de nu exista un barbat in viata ta?. Acest lucru o necajea. O rugasem sa nu mai deschida aceast subiect pentru ca atunci cand avea sa apara in viata mea, va aparea. Intr-o zi i-am trimis o poza cu totul aparte, si i-am scris doar: this is a big day for me. wish me all the luck from world. Ken intrase cu pasi vijeliosi in viata mea si imi era teama. Imi alesesem o pereche de pantofi cu toc inalt pentru a fi la inaltime ( la propriu, dar si la figurat), o bluza care imi inspira romantism si blugi in care ma simteam sigura pe mine.

flares-dla-kobiet

PS: dragostea ei de-o viata si desigur si a mea, Levi’s, m-a sustinut pe parcursul intalnirii. Ramane de vazut ce va urma.
SuperBlog 2016

Anunțuri

One response to “Un idol de-o viata !

  1. Adriana Dinca spune:

    Oh, blugii Levi’s…de vis!
    Si? Cum a fost intalnirea cu Ken? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: