Lumea mea e simpla…

…about me

Te-ai gandit vreodata ca o sa iti fie dor sa auzi limba romana, ca atunci cand intalnesti pe cineva care a fost in Romania sau care are un prieten ramai fascinat de ce ar putea sa spuna despre tara ta. Este uimitor cat de mult iti iubesti tara, prietenii dar si limba.

Studentul Erasmus traieste aceasta experienta din plin. Cu parere de rau pot sa spun ca studentii romani nu se inghesuie sa plece spre deosebire de cei din Turcia. Dupa doua luni de zile pot spune ca nu este zi in care sa nu intreb cum spun eu la un cuvant anume pe care il am in minte in acel moment. Este uimitor cand gasesti cuvant dupa cuvant , acelasi in ambele limbi, chiar daca la prima auditie suna total diferit si te gandesti ca nu au nimic in comun.

Expresile la ordinea zilei sunt “traducere turca romana” si de asemenea “traducere romana turca”. Nu pot sa spune ca nu au cuvinte greu de pronuntat, mai ales ca ei nu au toate literele noastre cum si noi nu avem toate literele lor. Problema este ca nu stim cum sa le pronuntam. Incerci si incerci pana renunti ca oricat te straduiesti, nu reusesti.

Cum orice parte buna are si un sfarsit, revii in tara si melancolia se instaleaza. Si cum nu ar fi suficient, ii descoperi pe cei de la Academia de Traduceri ( academiadetraduceri.ro )si revezi cu placere tot ce ti s-a intamplat in ultimul rand. Perioada „traducere din turca in romana s-a incheiat.

Eu ma consider norocoasa ca am intalnit-o pe Melissa care are parintii turci si acum ea este, pe langa altele, traducator de limba turca. Sa imbini placutul asta inseamna reteta ideala pentru un viitor linistit.

Anunțuri
Lasă un comentariu »

Sometimes the shadow stays next to the Light. Sometimes it disappears into the Light.

Azi ma uit in urma si realizez ca multi ani au trecut ca gandul. Am amintiri pe care mi le amintesc cu greu, am amintiri care s-au sters, dar am si amintiri pe care le revad cu ochii mintii de parca ieri s-au petrecut lucrurile. Am realizat ca imi e greu sa imi aduc aminte de anumite persoane cum aratau in urma cu ceva ani, dar imediat cum vad o poza cu ele, memoria renaste. In schimb, imi aduc aminte (si chiar foarte bine) diverse lucruri.

Azi eram in camera fratelui si desi el e plecat de ceva timp, inca imi aduc aminte cum imi interzicea sa intru la el in camera si cu cata atentie intram cand prindeam usa deschisa. Ideea e ca nu ma uitam prin lucrurile lui pentru ca mereu ma gandeam ca are cate un semn pus la fiecare lucru. Pur si simplu ma puneam in pat si ma uitam pe tavan, pe pereti. Foarte rar ma jucam pentru ca imi era teama sa nu ma prinda acolo. De fapt imi placea sa ii arat eu lui ca ii incalc teritoriu, dar fara sa afle.

Lustra de la el in camera o sa imi ramane pe veci in memorie. Era ca o roata de car si intre spite punea tata becurile de rezerva. Astazi daca am nevoie de un bec nici nu stiu unde le mai tine. Lustra aceea nu mai exista, formatul la becuri este altul, pretul este altul, totul e altfel. Acum nu pot sa neg avantajele noilor becuri, dar e ciudat ca imi e dor de forma clasica a becurilor?

Total intamplator am aflat ca exista becuri vintage. Cu ajutorul lor vei avea parte de un echilibru ambiental perfect, stilul retro nu piere niciodata si desi suntem atrasi de ceea ce inseamna nou / tehnologie, niciodata nu vom renunta la lucrurile simple. Din magazinul SavElectro imi voi cumpara becuri Edison si daca si voi va aflati in aceasi situatie ca mine, va invit sa le studiati produsele. Singurul aspect la care trebuie sa fiti atenti la forma abajurului corpului de iluminat pentru ca diametrul globului unui astfel de bec este de 60mm.

Vazand aceste becuri si studiindu-le pe fiecare in parte, deja am un model de lampadar in minte care va readuce vechiu in noua mea casa. Intotdeauna exista o cale de a impaca trcutul cu prezentul, vechiu cu noul. Trebuie sa cauti si sa nu renunti la ceea ce iti doresti.

Lasă un comentariu »