Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa ti se indeplineasca. Tot auzeam aceasta expresie si ma gandeam: ce ar putea fi atat de rau, sa mi se indeplineasca ce mi-as dorii? Ei bine, mare vorba si adevarata este aceasta. Cand eram mica mica mica, mi-a pus guma de mestecat in par, pe haine si chiar am asteptat sa vad daca mi se lipeste sau nu de mațe. Cred ca mi-am adus parintii la un pas de disperare, ca ii vedeam cum iau foc cand ma vedeau rumegand la cauciuc, cum imi tot spuneau in mod repetat. Dupa ani si ani, m-au vazut ca mi-am reluat acest obicei si tot incercau sa ma determine sa renunt iar la el. De data aceasta, eu am facut acel pas spre disperare si am spus: mi-as dorii sa dispara tot cauciucul din lume, am trantit usa si m-am bagat la somn.
Nu stiu cate ore au trecut pana m-a simtit ca cineva ma trezeste. Buimaca, cu ochii carpiti de somn, am inceput sa imi caut papucii dar nu i-am gasit. Mi-am cautat telefonul, nu l-am gasit, m-am uitat dupa tableta, laptop, nimic, banda de alergat, stepperul pentru aerobic, nici ele. In acel moment ma simteam pustiita, nefericita si starea panica se instala intr-un ritm ametitor. M-am uitat in jur si aproape sa nu imi recunosc dormitorul. Aceea persoana zambea. Ce gaseste atat de amuzant?!? A inceput sa mearga si am inceput sa merg si eu. Imi era frica sa raman singura. Am pasit pe strazi si in minte imi repetam: ce e cu acest oras fantoma? Citisem candva despre Prîpeat (Pripyat), Varosha, Insula Hashima si multe astfel de asezari fantoma. Sa fie oare rodul imaginatiei mele? Nici nu imi termin gandul pana la capat si imi aud numele. Persoana misterioasa imi facea semn sa mergem mai repede. Nici nu mai indrazneam sa intreb unde anume, imi era frica de faptul ca nu o sa imi placa raspunsul. Pe strazi vedeai in lung si in lat carute cu roti lemn si doar o ciudatenie numita HUMMER-ul H3 cu roţi de lemn creat de artistul american Mathew Harrison. Am ajuns in locul unde, pana ieri, imi faceam cumparaturile de la supermarket, acum, aici, au reaparut acele mese vechi din fier, ruginite. Mai ca imi venea sa spun ca de azi eu nu mai mananc nimic.
Nedumerirea mea ajunsese la cote alarmante si era dublata de acea persoana care incontinuare imi zambea. Vazand ca nu reusesc sa gasesc o explicatie, imi spune: ai spus ca vrei sa dispara tot cauciucul din lume. Atunci, totul a inceput sa se lege. Supermarketul disparuse nemaiavand acele benzi transportoare. Lipsa obiectelor din camera, a Kysulinei (masina mea) din fata blocului, avea acum o logica. Mintea mea incepuse se proceseze totul cu o viteza uimitoare: supermarketuri nu mai avem, hainele vor disparea si ele, pentru ca si acolo se folosesc benzi cauciuc cu insertie textila, industria (sub toate formele ei) nu mai exista, sper ca mai stim sa tinem in mana o sapa, o cazma sau o furca, dar cine stie sa mulga o vaca, o capra sau o oaie? Noi romanii nu stateam deloc bine la consumul produselor pentru igiena corporala, acum nici nu vreau sa ma gandesc ce si cum va fi. De fapt, nu mai vreau sa ma gandesc cum va fi viata noastra fara cauciuc. Ce inseamna sa vorbesti fara sa gandesti. Am in fata aceste imagini dezolante si tot ce imi doresc e sa fie un vis urat.
De multe ori subestimam cuvintele, actiunile oamenilor, produsele din jurul nostru. Am scos o piesa din univers si totul s-a daramat ca piesele de la jocul „domino cascada”. Elastimpex Romania iti pune viata in miscare. Stiu ca aceste vorbe te vor urmarii foarte multe vreme. Acestea au fost cuvintele spuse de aceea persooana, care pentru prima data nu mai zambea. Mi le-a spus si a plecat. Nu am mai simtit nevoia sa o urmez. Acum vreau sa dorm, trebuie sa dorm. Trebuie ca totul sa revina la normal. E tot ce imi doresc.
Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015.
Lumea mea e simpla... 
Lasă un comentariu