Azi, este un moment emotionant pentru mine. Cu emotie, nostalgie, zambete ascunse si poate chiar cu lacrimi voi spune: ramas doamna invatatoare. Cu patru ani in urma am pasit intr-o lume noua pe care abia asteptam sa o descopar.
Acesti ani petrecuti impreuna raman unici in viata fiecaruia, cu a lor frumusete tulburatoare si inegalabila. Sfarsitul acestui ultimului an scolar a adus multa emotie, emotie provocata de nelinistea prevestitoare acestei despartiri de dumneavoastra. Toate povestile incep cu “a fost odata”. Dumneavoastra doamna invatatoare, cat si noi, o sa ne amintim ca “au fost o data niste copii minunati care invatau (si nu prea) jocul amar la vietii”.
Doamna invatatoare, prin acelasi zambet cald si cu aceiasi vorba plina de intelepciune m-a motivat sa continui sa merg la concursuri si olimpiade unde am obtinut locuri importante. Acesta este felul meu de a-mi arata recuostinta fata de dansa si fata de parintii mei care m-au sustinut emotional si material.
Mai sunt cateva zile pana la terminarea acestui ciclu scolar, dar deja imi e dor de zilele in care cantam in cor sarbatorescul “La multi ani” colegului sau colegii de clasa, de emotiile pe care le aveam ori de cate ori deschidea catalogul sau de emotiile de dinainte fiecarei lucrari.
Am petrecut patru ani frumosi impreuna, imi amintesc cu jind foarte multe intamplari. Am avut parte de un adevarat dascal, un dascal care ne-a daruit cunostiintele sale, dorinta de a invata si pasiunea pentru cunoastere.
Vreau sa va multumesc pentru ca am putut comunica deschis, pentru ca ati acceptat intrebarile noastre copilaresti la care v-ati straduit sa gasiti raspunsuri, va multumesc pentru sprijinul acordat in momentele de impas.
Semneaza, pentru ultima data, elevul cu zambetul strangar, Temiac Mihai Gabriel.