12. Acasa la LuxuryGifts

Ador reuniunile de familie, ador sa vad generatii diferite stranse la aceasi masa si socializand intre ei, ador sa fac parte din acesta familie. Stralucirea ei imi reda zambetul ori de cate ori simt ca am ajuns la capatul puterilor. Familia este atat de numeroasa incat arborele genealogic ar fi greu de desenat. Legaturile sunt diverse si foaia A3 ar fi prea mica pentru aceasta familie.
Amalganul de meserii este prezent, dar ma bucur pentru ca indiferent de ce am nevoie, apelez la cineva din familia mea si stiu ca mereu gasesc suportul necesar. Cei mici sunt mereu spectaculosi, stralucitori si fac senzatie acolo unde se intalnesc. Se misca si atrag privirile ca argintul viu. Asta este exprimarea bunicii mele. Bunica mea este ca o coroana, mereu sta dreapta, priveste intr-o mare liniste totul si ei i se cuvine tot respectul pentru ceea ce suntem azi. A stiut sa ne lustruiasca la fiecare in parte calitatiile si sa ne indrume pe calea cea dreapta. Fiecare din noi suntem diferit colorat si ne respectam intre noi.
Familia mea, LuxuryGifts.ro, este primitoare si senzatia asta o ai si cand ne calci pragul. Nu ne place sa ne lafaim intr-un spatiu mare, preferam unul mai mic dar cald, unde omul se poate e stdestinge si unde totul ii e familiar. De cum ne calci pragul, vei simtii senzatia ca te aflii acolo de cand stii tu.
La inceput nu iti vei da seama, dar cei realiza treptat ca vrei sa te insotim treptat. Azi eu la botez, maine sora mea la Revelion, alta ocazie la cina cu parintii tai. Acum trebuie sa te astepti si la momente in care vei fi indecis si nu vei stii pe care sa alegi. Suntem frumoase si toate avem ceva diferit, doar acel ceva va face diferentierea.
Vei avea momente cand zi de zi nu te vei despartii de unii membrii ai familiei mele. Daca vrei doar unn mic exemplu, tin sa amintes de setul de furculite pentru aperitiv cu cristale swarovski. Cu un astfel de set, altfel intra si mancarea. Mananci numai de dragul setului. Mi-as dorii sa iti spun acum cati membrii are familia mea, dar nu pot sa ii numar, sirul numarului s-a pierdut demult.
Familie mare, placeri diverse pentru gusturi delicate, familia LuxuryGifts.ro, cu mic cu mare, cu colorit diferit, mereu iti va fi alaturi si nu te va lasa la greu. Cu oricare din membrul acestei familii, nu vei ma putea sa stai in anonimat. Te risti? Cu noi vei stralucii atat la propriu cat si la figurat. Cadouri pentru orice oricine si orice ocazie, aici gasesti.

Superblog 2013

11. Jocurile copilariei versus jocurile vietii de adult

[…] Vocea lu’ tati imi rasuna in minte ca un ecou. Nu pot sa uit cum in fiecare seara iesea pe geam si ma chema in casa. Eram prinsa in mrejele jocurilor si uitam de sete, de foame si chiar de somn. Candva acordam timp anumitor jocuri, acum jocurile s-au schimbat, viata noastra e un joc continuu. Jocurile specifice copilariei, ne introduceau treptat in lumea adultilor: jocul minciunii, jocul relatiilor, jocul compromisurilor.
Cine nu isi aduce aminte de „de-a v-ați ascunselea”? Jocul acesta era o provocare si cu noi insine, sa gasim cel mai bun loc in care sa nu fim gasiti. Deseori de intampla sa ne rugam ca ultimul sa scape turma. Practic si azi jucam acest joc. De cate ori nu ne pitim de sefu sa nu ne vada ce facem si uneori apelam la cate un coleg sa il tina de vorba ca sa plecam din virozul lui. Aveti mare grija sa nu aplicati acest joc asupra obiectelor, nu vor putea iesii singure la suprafata cand dumnevoastra veti uita de ele.
Zilele trecute am vazut un grup de copiii care se jucau „ratele si vatanorii”. Am fost mirata sa vad acest lucru, pentru ca generatia actuala este mult prea ocupata de jocurile online. Chicoteli multe si tari scoteam cand vedeam mingea ca se apropie de mine si simteam adrenalina cum creste cand evitam mingea la cat centimetrii. Acum nu se mai vaneaza rate, se vaneaza note la scoala, se vaneaza un job bun, se vaneaza promotiile in magazine, se vaneaza ce e mai bun. Jocul acesta a fost ca o instruire ca la Scoala de Lupta.
La o scara mult mai mica, infinit de mica, acest joc poate fi asemanat cu “Jocurile Foamei” . Doar unul va supravietuii, desi miza este diferita. Sentimentul acela de a ramana ultimul, de a castiga practic, nu se poate descrie in cuvinte.
Nu as putea sa nu amintesc de „Flori, fete sau baieti”. Jocul in care se filtra pe fata si in care puteai sa exprimi cea ce nu indrazneai pana atunci. Lucrurile serioase de multe ori se spun in gluma. Azi acest joc il gasim in relatiile dintre doua persoane, jocul relatiilor. Apropierea dintre cele doua persoane care se nimereau sa fie impreuna, nastea sentimente de tot felul. De la sentimente frumoase se ajunge la sentimente care intuneca sufletul omului, urzeala isi face aparitia cand increderea in partener nu exista.
Copilarie, dulce amintire, unde esti? Aceste sunt doar doua jocuri care pot transpuse in viata reala. Le-am ales pe aceste trei pentru ca erau preferatele mele si si-au pus amprenta si pe personalitatea mea. De cate ori nu speram sa pic la joc cu un baiat de care imi placea? De cate ori nu vorbeam cu colegii despre reusitele noastre de la jocurile din spatele blocului?
Fratele meu ar fi amintit de „Baba oarba”, dar eu imi aduc aminte de vanataile pe care le aveam pe gamba si nu vreau sa trezesc o amintire neplacuta. Cand nu stii lucrurile exact la ce distanta sunt, mai faci cate un compromis si tocmai din aceasta cauza am preferat sa amintesc de acest joc ultima data. In viata de adult, trebuie sa avem mare grija cu aceste compromisuri.
SuperBlog 2013

10. Ce ne mai place joaca!

Generatia mea a crescut cu cheia de gat. Nu stiu cum treceau zilele si cata intensitatea puneam in fiecare joc pe care il jucam. Nu stiam ce e aia foame si cand ne chemau mamele noastre in casa, nu stiam cum sa facem sa mancam mai repede ca se ne reluam locurile. Jocurile pentru mine incetau cand iesea tata pe geam si ma striga sa urc in casa, dar si dupa asta, tot mai furam cate 30 min – o ora. Imi e dor sa vad grupuri de mici zapaciti care sa se joace asa cum o faceam noi. Tara, tara vrem ostasi, de-a v-ati ascunselea sau pititea cum ii spuneam noi, sunt doar doua din jocurile pe care le am tatuate in memorie pe viata. Cu fetele imi placea sa ne jucam de-a doctora si consultam toate papusile si le dadeam pastile, numai din noi stiute.
Anii au trecut, timp pentru a ma juca nu mai am decat foarte rar. Nu pot sa nu ma minunez de jocurile cu care am crescut, jocurile cu care creste generatia actuala si ma gandesc chiar si la evoluatia jucurilor online, jocurile cu care vor creste copiii si nepotii nostrii. Da, ei vor creste doar cu cele online, ca de restu nu isi vor mai aduce aminte nimeni.
Nepotii nepotilor nostrii vor lupta pentru tara noastra, vor fi cu adevarat razboinici si armata romaneasca va avea cele mai bune arme si echipamente si numele tarii noastre va fi pe buzele tuturor. Aceste performante greu de egalat vor fi la counter strike, varianta n+1. Vad cat de pasionati sunt cei de acum de acest joc si cate ore petrec pe un forum gaming, cautand doar ei stiu ce. Baieti, mult noroc.
Nu puteam sa le las pe fete fara un joc cu un spital complet utilat, cu pacienti diversi, cazuri care inca nu s-au intalnit in medicina, unde toata lumea zambeste si dupa o garda in care au operta 5-6 pacienti, sunt buni de o noua zi. Studiine din medicina ce s-au facut in jocurile online, ar putea fi aplicate si in real life, dar nu poti sa treci de sceptici.
Maine este Sf. Dimitrie. Vreau sa le spun si eu La multi ani, sa fie sanatosi si bucurosi. si in special unei persoane dragi mie. Acum ma gandesc, ce cadou sa ii cumpar? Timpul e prea scurt pentru a umbla prin magazine, asa ca dau fuga la un magazin online. In viata este un bun jucator, asa ca ma gandesc ca raionul cu placi video este cel la care trebuie sa ma opresc. nVidia sau ATI? Intrebarea asta imi statea pe buze de cateva minute.
Placa video trebuie sa ii redea o copie a realismului cand mai completa din toate punctele de vedere si placa video trebuie sa fie compatibila cu tehnologii avansate. Nu mai exista parte din univers in care tehnologia sa nu fi strigat catalogul. Raspunsul acum era mai mult decat evident: nVIDIA.
SuperBlog2013

9. Stampile si obiecte de papetarie accesibile

Cred ca nu exista persoana pe acest pamant care nu a fost intrebat ce anume vrea sa se faca atunci cand va fi mare. Eu am avut cateva variante de raspuns, dar nu a fost si ceea ce fac azi. Sunt de parere ca jobul alege persoana si nu invers. Munca de birou este cea care mi s-a potrivit ca o manusa. Ca nou angajat trebuia sa imi notez fiecare lucru care mi se spunea, pe care il vedeam, sa fiu un mic radar personal. Intr-o luna consuman atat de multe pixuri, cat toti colegii mei la un loc. Niciodata nu stiam unde mi-am lasat pixul si asa luat altul si altul si iar altul. De cate ori il pierdeam, imi aduceam aminte de Mircea Diaconu – Filantropica, cand a spus ca fumeaza la milionarii, asa si eu, doar ca eu inlocuisem tigariile cu pixurile.
Blocarea posturile in sistemul bugetar, a avut efect si asupra mea. Am primit decizie de a tine locul secretarei cand este in concediu. Am ramas uimita cand am vazut cat de multe hartii vin la ea. Mai in gluma, mai in serios secretariatul incepusem sa il vad ca pe un paradis al hartiei. Cele doua xeroxuri mancau hartie pe paine, faxul la randul facea acelasi lucru doar ca el era mai pretentios, voia o hartie speciala, acte de tot felul intru zilnic in acel birou. Acum vad lucrurile ca fiind normale, dar aceastea au fost gandurile mele cand am vazut ca secretara stie sa faca si altceva decat cafea.
Fiecare hartie ce intra in secretariat i se pune o stampila, fie ca ea va ajunge la aprovizionare, la administrativ, la jurist, la x sau y. Am avut ceva de invatat ca sa stiu sa le deosebesc, dar acum totul mi se pare atat de usor incat nu stiu de ce ma speriam de stampilele alea la inceput. A ajuns de cateva ori tusul pe mine, dar doar asa am invatat sa pun tus intr-o stampila, parafa. De tusiera nu pot sa spun, ca acolo totul e prea simplu. Ma mai trezesc cu o stampila in mana si de fapt trebuie sa am alta, dar asta face parte din farmecul jobului.
Totul pare usor cand privesti lucrurile din exterior si atat de mult le iubesti cand simti ca ele fac parte din viata ta. Mai rau e cand le duci lipsa in concediu si te gandesti la ele ca la persoane dragi tie.
SuperBlog 2013

8. Care este adevaratul secret al seductiei?

Privesc. Priveste. Schimbul de priviri este un joc periculos. Cate un zambet se strecoara din cand in cand. Desi el este subtil, simt ca este mult prea evident pe fata mea si incerc il ascund. Imposibil. Incet, totul incepe sa semene cu o idila. Simteam ca il cunosc de undeva, ca avem un trecut impreuna si totusi era prima data cand il vedeam. Privirea lui imi oferea protectie si lucrul asta ma fascina. Aveam atata nevoie de acest lucru si el mi-l oferea gratuit. Simteam ca ma oglindesc in ochii lui, sa fie un vis? Nu, nu era un vis, dar pentru o secunda de neatentie, el a disparut din fata mea. Restul serii mi-am petrecut-o la propriul film din imaginatia mea.
Urmatoarea seara incepea cu filmul care nu se terminase. Cu gandul la el, incepusem sa imi aplic un machiaj natural si extrem de discret. Voiam sa fiu eu. O rochie neagra fara umeri pana la jumatea gambei cu un bolero si-au facut aparitia pe firavul meu corp.
Niciodata nu am stat bine la capitolul vorbe si ma simteam relaxata cand totul se rezuma la comunicarea non-verbala. […] Ochii nostrii erau din nou conectati unii la altii. Semnalele unei iubiri se transmiteau timid, dar culoarea din obrajii trada totul. Ca printr-un mit, totul parea fantasmatic si mii de super-puteri imi dadeau incredere in mine. Atitudinea mea ii oferea o stare de relaxare si il facea sa zambeasca. Trebuia sa fiu eu, ca el sa se indragosteasca de mine si nu de o masca pe care maine e posibil sa nu o mai gaseasca. Increderea in mine era plusata de parfumul Super Playboy for her. Imi placea sa il privesc, sa ii urmaresc miscarile. Avem ocazia sa vorbesc cu el, dar nu voiam ca acea vraja dintre noi sa dispara. Imi placeau aceste reguli ale jocului numit iubire in care cuvintele nu erau bine primite.
Dupa ce piesa de teatru s-a terminat, am avut cateva secunde in care l-am cautat cu privirea si nu l-am gasit. Pasii ma purtau catre garderoba si ma gandeam, oare cand o sa-l revad? Dintr-o data am simtit o mana calda si familiara care se impreuneaza cu a mana si fara sa stiu a cui e, o strangeam de parca nu voiam sa ii mai dau drumu. M-am intors sa vad cine e si l-am vazut cum insipra urma parfumului meu, lucru care a durat cateva secunde. Se vedea ca ii face placere. Ochii aproape imi lacrimau de emotii, dar imi placea sa ne privim fix in ochii atat de aproape. Dorinta, placere, miraj, prin aceste cuvinte as putea traduce ceea ce am simtit in acele momente. Imi placea acel sentiment, era magic. Ne cautasem toata viata si acum iata-ne impreuna. Pe fundal incepuse melodia „Sa nu ma lasi sa-mi fie dor”. Ne-am imbratisat cu o forta inexplicabila si tarziu ne-am uitat iar unul la altul si ne-am spus buna in acelasi timp. Cand intalnesti o persoana care iti seamana, poti sa spui ca ti-ai intalnit sufletul pereche.
Vorbele distrug ceea ce privile construiesc.
SuperBlog 2013

7. Gentile reimaginate

Firea sportiva din mine intotdeauna a mers pe geanta – rucsac. Cu greu am acceptat sa am o geanta – geanta. Ea, indiferent de forma pe care o are, este piesa din garderoba femei care nu lipseste si ii scoate in evidenta trasaturile.
Am observat un lucru la mine. Imi cumpar in anotimpul rece geanta din piele si in cel cald din material textil si explicatia ar fi ca vara gasesc foarte rar o geanta din piele colorata asa cum imi doresc. Industria aceasta a gentilor din piele a ramas putin in urma cu preferintele femeilor si rar gasesc un model care sa fie cu adevarat impresionant.
Geanta neagra din pielea este nelipsita in garderoba femeii. Cand gasesc una pe sufletul meu, o port pana uit de unde o am si mai ales cat am dat pe ea.
Dimensiunea ei este foarte importanta si desi pe piata au inceput sa apara gentiile – sac, eu raman fidela celor cu o dimensiune normala. Sper disperarea noastra si nu numai, lucrul pe care il cautam este intotdeauna ultimul pe care il gasim in geanta, iar dimensiunea chiar nu conteaza in acest caz.
O geanta poate construi o tinuta sau o poate darama. Alegerea unei genti nu este un lucru asa de simplu pe cat il vad barbatii.
Ca o barfa intre fete vreau sa va spun prima mea experienta cu geanta. Avem 15 ani si eram in clasa a IX-a. Am zis si eu ca e timpul sa fac o schimbare pentru mine si atunci am luat o geanta pe post de ghiozdan. Unele carti intrau mai greu, dar caietele erau rasfatate, pe atunci nu gaseai genti supradimensionate.
Geanta unei femei este intotdeauna plina de mistere. Imi placea sa ma uit in geanta mamei fara ca ea sa stie ca sa vad ce are acolo. Daca imi spunea tot farmecul disparea.
Magazinul Reeja este taramul fermecat de unde ne e greu sa plecam. Ochii nostri sunt incantati la maxim, am pune in cos multe genti si lucrul cel mai bun e ca nu trebuie sa caram noi cosul.
SuperBlog2013

6. Vacanta perfecta la Straja

Sa fii bugetar uneori nu este un lucru benefic. Imi este foarte greu sa imi iau concediu si doar cate un weekend prelungit cu o zi sau doua pot sa am. Ca sa simt frumusetiile acestei toamne m-am gandit sa petrec un weekend la Straja. Imi place sa simt aerul rece de munte cum imi patrunde in plamani si chiar daca uneori ma mai inec din cauza acestei experiente, continui sa ador altitudiniile si cota 1400 suna bine.
Mi-ar placea ca la sosire in cabana sa fim intampinati cu sunca afumata si/sau fiarta, cu usturoi si boia, cu ceapa rosie si cu branza de vaca ceva mai veche si grasa, practic cu un platou care ma face sa uit de calorii, sa imi anesteziere putin memoria ca sa nu ma gandesc la eforturile care vor urma pe urma.
Imi place sa fac un mic tur al imprejurimilor dupa sosire, doar asa pot sa imi descarc adrenalina acumulata de peste drum. Revenind iar la cabana mi-ar placea sa vorbesc cu un ghid si sa imi spuna ce anume am putea vizita, in ce ordine, sa ne dea mici sfaturi pe care doar oamenii ai locului le stiu.
Ador surprizele pe care natura ni le face si in aceasta perioada au aparut ghebele. Daca sunt sau alte surprize asemanatoare sa ni se spuna. Vreau un ghid care sa ne cultive calitatea de a ne descurca si de a ne procura aceste placeri. Nu exista placere mai mare decat sa te bucuri de efortul muncii tale.
Zilele petrecute in pensiunea straja trebuie sa fie pline de memorabile. De exemplu mi-ar placea sa stiu daca se poate practia bungee jumping dar nu de oriunde ci de pe telescaun. Adrenalina la dublu imi place sa ii spun eu.
Sunt momente cand memoria nu este ansteziata si ca sa elimin o parte din caloriile de la mesele imbelsugate, mi-ar placea ca Vila Alpin sa detina o sala de fitness si sauna.
Cel mai important ingredient al excursiei este doza de nebunie sa o avem la noi pentru ca avem ceva sporturi extreme de incercat: rafting, tiroliana, escalada, paint ball, activitati speo. Acum pot sa spun ca de unele nu am auzit si tare repede m-as baga sa le practic.
Trebuie sa recunosc ca a trecut ceva timp de cand nu am mai coborat in rapel si pe tiroliana, dar nu o sa le ratez acum ca am aceasta ocazie de a-mi reimprospata aceasta placere. Imi place sa merg pe jos si chiar am incaltaminte speciala pentru trasee montane si mi-ar placea sa imi plimb pasii prin locuri pe unde nu am fost si unde rar ajungi. ATV-ul este la mare cautare, dar eu am ramas fidela mountain bike-ului. Stiti celebra expresie: pe timpul meu maica…
Mie o sa imi fie greu ce voi alege sa vizitez din cauza timpului scurt pe care il am efectiv la dispozitie, dar locuri de vizitat in imprejurimile statiunei Straja sunt foarte multe.
Adevaratele rasfate ale acestei iesiri din oras vor fi papilele mele, de cand pun piciorul pe acel taram minunat si pana plec, ele vor fi regine. Am tras cu ochiul la restautrantul vilei si este sublim, fiecare detaliu este bine ales si mancarea este pe placul meu.
PS: Este prima data cand imi doresc sa ajung la premiera SuperBlog 2013 pentru ca ceva important in viata mea s-a schimbat si vreau sa sarbatoresc cu voi si pentru ca distanta este mare pentru mine sa o fac intr-o zi, am stabilit sa imi iau concediu in aceea perioada si sa fac o oprire si la rude in Valcea. O mare rugaminte am: sa nu ninga, nu stiu sa controlez masina pe zapada.
V-am pupat si ne vedem la platoul cu sunca de la Vila Alpin.
SuperBlog 2013

5. Cand te gandesti la Miez de Lapte, la ce te mai gandesti?

Daca viata ar fi numai „lapte si miere” ar fi plictisitoare sau ar fi ca intr-un paradis? Tind sa cred ca fericirea ar fi la ea acasa. Atunci eu vreau sa stiu cum ar fi intr-un miez de lapte. Cum ar fi cand ai simtii o fericire suprema de nu ti-ar mai incape in propria piele? Cine nu a mirosit o data un nou-nascut si nu a zis ca miroase a lapte? Eu spun acum ca miroase a miez de lapte, unde esenta este cea mai buna si cea mai puternica.
Delaco a castigat marele premiu cu aceasta combinatie. Nu putea sa aseze alte cuvinte care sa se potriveasca atat de bine. Mie imi place sa il mananc simplu, nu de alta am si intitulat acest blog „Lumea mea e simpla… „. Ambalajul sa nu credeti ca il arunc. Am o prietena care face sapun in casa si ii place atat de mult forma de la acest produs incat i-am spus sa va ceara drepturi de autor. Cand o vad cum munceste, parca imi aduc aminte cum faceam si eu la mare cu nisipul ud.

Miez de lapte, gandul meu zboara la un copil nou-nascut, care nici macar nu stie sa planga, care nu are lacrimi. Copilul este atat de pur si de nevinovat, atat de gingas si de adorabil si in tot dexul daca o sa te uiti, nu vei gasii un cuvant sa sublinieze esenta lui.
Ma gandesc si la acel sapun care mai de care colorat si parfumat. Forma lui este unica si chiar am auzit persoane intreband de unde are acele forme. Un zambet mare pe fata si atat, aceasta a fost raspunsul.
Pe final sa va spun un secret, eu sunt fan branza. Instructorul mi-a spus sa consum proteine, branza este un produs proteic si eu ascult de indrumarile lui, pentru micii mari mofturosi recomand miezul de lapte.
SuperBlog2013

4. Tentatii (i)rezistibile

Tentatie irezisbilita… Ca sa aleg aceasta tentatie a trebuit sa sap in memoria mea si sa ma gandesc la ce imi placea mie cand eram mica. Bingoooo! Adoram sa ma imbrac sport si cand am aflat ca diriginta este profesoara de sport am zis ca aici e de mine. Se facuse si o clasa sportiva, dar mama a zis ca acolo nu se invata carte asa ca m-am multumit cu diriginta mea care a stiut sa imi fixeze bine aceast microb. Imi aduc aminte cat de chinuita ma simteam intr-o fusta. Abia asteptam sa se termine respectivul eveniment. Stii expresia aia: 4 scanduri si o cruce si gata costumul? Cam asa ma simteam eu in fusta si pantofi.
Ei bine, anii au trecut si tentatia era din ce in ce mai mare. Intr-o lume in care colegii mei se refugiau la mine in scara ca sa fumeze sau care sa chiuleasca de la scoala, eu imi puneam rucsacul in spinare si imi descarcam energia negativa in sala de fitness. Marea plictiseala de la scoala se instala la ultima ora. Fiecare avea motivul lui sa urmareasca secundarul: unii pentru orele care urmau in pub cu tigari si ceva alcool, eu pentru orele din sala de fitness. Simteam cum ma eliberez de toata energia negativa acumulata in ziua respectiva. Era ca un drog, fara sport ma simteam captiva in propriul corp.
O parte din prieteni ma vedeau ca fiind ciudata, ca imi place sa stau printre aparate decat cu ei. Bisericuta mea m-a inteles si stia ca dupa ce imi fac norma de adrenalina, putem sa iesim la un film sau intr-un parc.
Chiar si acum cand unele lucruri din viata s-au schimbat, am ramas fidela tentatiei. Mai sunt zile cand nu pot sa ajung si pe urma am un sentiment de vinovatie. Lucrurile care sunt importante pentru un om, nu se schimba nici cu trecerea anilor. Tentatia te alege ea pe tine si nu tu pe ea. Ceea ce e rau e ca uneori iti intra in sange si tu nu contientizezi ca te controleaza ea pe tine. Atat timp cat dependenta este una sanatoasa, eu nu am de ce sa imi fac griji, nu? Orice antranament trebuie sa se termine cu stretching. Dupa tretching propriu zis urmeaza altul la figurat intr-un fololiu cu ochii la un film. Tentatiile perfecte sunt cele irezistibile si de curand am citit despre Thanks for Sharing . Abia astept sa fac un stretching total cu acest film si nu doar cu recenzii sau cu trailer.
Iubesc tentatiile irezistibile, ma fac sa simt viata cu intentitate maxina. Combinatia este esenta.
SuperBlog 2013

3. Doctorul personal al parului tau

Sa am parul lung a fost un vis indeplinit. Acum il aranjez dupa bunul plac si dupa incercari esuate, stiu ce i se potriveste si ce nu. Ceea ce vreau sa impartasesc cu voi in aceasta seara, este o experienta pe care am trait-o in clasa a IV-a.
Mihaela este coafeza mamei si cum mama mea era extrem de comoda, o chema mereu la noi. Imi placea sa ma uit la ea, sa vad cum ii pune parul pe bigudiuri. Tot procedeul mi se parea fascinant.
Ca un copil caruia ii placea sa isi bage nasul peste tot, am gasit punga cu bigudiuri si am zis sa le folosesc si eu in seara aceea ca doar nu are nevoie de ele acum si maine dimineata le pun la loc. Zis si facut. Le-am pus eu cum m-am priceput, dar am pus tot parul. Dimineata erau la locul lor. Am tras caciula pe cap si eram gata de plecare. Am ajuns in clasa, am intarziat ca de obicei, si acum sa ma dezbrac. Dintr-o forfota mare, se facuse o liniste teribila si totul coincidea cu momentul in care mi-am dat eu caciula jos. Linistea aceea nu o tinut decat cateva secunde si pe urma se auzeau numai rasete, care mai de care mai colorat. Mai e cazul sa va spun prin ce am trecut in aceea zi? De la o stare de euforie la una de imi venea sa intru sub banca de rusine.
Am ajuns acasa, nu imi mai aduc aminte mimica mamei, dar stiu ca mi-a explicat ca sunt prea mica pentru asa ceva, ca e vina ei ca m-a lasat sa sa uit cum i le pune si mai ales ca nu a avut grija de ele. Acele bigudiuri aveau o solutie care nu mirosea prea frumos, dar facea ca parul sa reziste mai mult asa rasucit. Acum trebuia sa imi readuca parul la forma lui naturala. Atunci am aflat ca exista mai multe tipuri de par si ca al meu este gras. Eu slaba, el gras, mi se parea de neconceput pe atunci. Ca parul meu sa revina la forma initiala, mama s-a gandit ca trebuie sa mi-l spele cu produse specifice lui. Atunci au aparut in baie produse pentru sebum control, produsere pentru regenerare si chiar pentru anticadere, toate de la Gerovital. Tratamentul cu toate aceste produse a durat… de atunci si pana azi. Da, parul meu a revenit intr-o saptamana la forma lui initiala, dar continui si acum sa folosesc acele produse. Samponul sebum control este prietenul meu si ma ajuta sa tin parul pe linia de plutire si alternez cu samponul pentru regenerare. Nu stiu cat de bine e sau nu sa combini doua sampoane, dar mie imi prieste aceasta combinatie. Avand un par gras, el are tendinta si de a cadea. Cand timpul nu ma preseaza ii aplic un ser anticadere.
Sanatatea parului este foarte importanta pentru noi pentru ca ne influenteaza direct. Stiu ca in prima saptamana dupa acel eveniment a folosit din plin kitul Gerovital Plant Tratament pentru regenerarea parului pentru ca acest kit actioneaza de la radacina parului si pana la varf. Daca tot am deschis cutia cu produse special destinate parului, a zis sa faca un lucru pana la capat si asa a luat si samponul sebum control. Acum ma bucur ca s-a intamplat asa, pentru ca am crescut alaturi de aceasta firma, mi-a fost alaturi in toate etapele vietii, indiferent ca eram vesela sau trista.
Intamplare adevarata din viata mea. Farmec, doctorul parului meu.
SuperBlog 2013