Fiecare inceput este greu indiferent ca ai 7 ani, 15, 19, etc. Imi aduc amite toate inceputurile si le-as putea caracteriza prin emotii foarte mari, prin frica de necunoscut, prin multe ganduri de care imi era si mie frica sa le rostesc. La 22 de ani am facut prentru prima data cunostinta cu colegii mei de munca. Sefu m-a adoptat spunandu-mi copilu`. Colectivul este pestrit, dar m-am integrat bine in el, am cunoscut persoane minunate. Aceste persoane nu sunt doar colege de munca, ador sa-mi petrec o parte din timpul liber cu ele.
O buna colega (acum si prietena) a schimbat aparmantul pe casa. Ii stiu fiecare etapa prin care a trecut, i-am cunoscut toate stresurile, am ascultat-o vorbind de foarte multe materiale de constructii, de care nu auzisem niciodata. Unele lucruri mi le povestea de 2-3 ori pentru ca le uitam, probabil pentru ca nu le consideram de interes pentru mine. Totul s-a schimbat cand a rostit cuvantul „velux”. Parca, dintr-o data s-a facut liniste in jurul meu, ii urmaream orice gest, intotatie, respiratie, absolut tot.
Cuvintele „ferestre VELUX” ajunsesera sa fie pentru mine cuvintele magice, de siguranta. Atractia mea pentru aceste ferestre o am de la filmele pe care le-am vazut, de la scenele cand o persoana urca la mansarda si se retragea acolo. Activitatile pe care le desfasura aici erau extrem de simple, dar cand vedeai cerul instelat deasupra ta, cand urmareai picaturile de apa cum se scurg, nimic nu mai conta si parea aceea persoana ca e cea mai fericita de pe pamant.
Din ziua in care s-a mutat, parea atat de fericita. Parea am scris? Nu, gresit. Era cea mai fericita prietena pe care o aveam. Era o placere sa o asculti, te introducea in casa ei prin povesti. Fiind ea atat de incantata de casa ei, ii era drag sa-mi povesteasca tot. Mi-a povestit ca a cumparat inclusiv rulouri VELUX pentru camera copiilor.
Intr-o zi a venit la mine cu un zambet mult prea mare pentru acea ora matinala. A venit sa ma invite la un gratar si sa imi arate si casa despre care mi-a tot povestit. Ea a folosit expresia „m-a tocat la cap”, dar nu era deloc reala. Cand am ajuns acasa la ea, am observat ca amandoua eram emotionate. Ea mi-a vazut sclipirea din ochi, m-a luat de mana si am mers in casa. A inceput sa imi prezinte casa. Era exact cum mi-o descrisese. Un lucru ii scapase sa imi spuna, despre ferestre VELUX cu dubla deschidere.
Am locuit la casa si cunosc avantajele casei fata de apartament, dar eu nu am avut velux. Casa visurilor mele cam asa, ca a ei, trebuie sa arate: cocheta si micuta, primitoase, frumoasa, aranjata, curata si binecuvantata. Splendid, ca o zi racoroasa de vara, prin aceste cuvinte as putea considera turul casei.