BestWatch for you!

Au trecut ani multi, multi ani de cand am simtit ca intru in pamant de rusine. Motivul era simplu: nu stiam sa citesc ceasul mecanic. Imi aduc aminte si acum, cand sora cea mica a mamei a luat ceasul din perete si mi l-a explicat pas cu pas. As vrea sa va spun ca imedat am inteles misterul lui, dar as mintii. Timpul isi vedea de treaba lui si eu am inceput sa indragesc ceasurile. Prima data am inceput sa port un ceas vechi de al mamei, sa ii demonstrez ca pot sa am grija de el. In momentul in care a considerat ca merit, mi-a cumparat un ceas pe care il adoram. Aveam momente cand imi doream sa ma intrebe lumea cat este ora din doua motive: sa le demonstrez ca acum stiu sa spun cat este ora si sa imi admire ceasul.

Chiar daca au trecut foarte multi ani de atunci, aceasta este una din amintirile care a ramas vesnic vie in mintea mea. Pasiunea mea pentru ceasuri a crescut. Ceasurile Timex au fost cele care imi puneau inima la incercare. Indiferent de starea pe care o aveam, erau gata sa imi ofere un ceas. Mi-au cucerit sufletul si mintea fiind un brand creativ, inovator si nu in ultimul timp accesibil. Daca ar fi sa descriu acest brand printr-un cuvant ar fi inovatie. Ani de zile am admirat aceste ceasuri din spatele vitrinelor si din fata calculatorului. Azi pot sa spun ca sunt fericita detinatoare a unui ceas Timex, ceas pe care l-am asteptat aproape doua luni pentru ca l-am comandat de pe un „site extern”. Am avut teama ca nu va ajunge, teama ca nu va ajunge intreg, teama ca nu va fi un ceas original. Imi asum, vina, greselile si graba. Exista o vorba romaneasca, pana nu te dai cu capul de pragul de sus, nu il vezi pe cel de jos. Consider ca mi-am invatat lectia si ma bucur ca a fost doar atat.

Mi-am surprins de cateva ori iubitul ca imi admira ceasul intr-un mod mult mai patrunzator. Mi-am pus intrebarea: isi doreste unul la fel sau vrea sa imi cumpere el alt ceas de la ei? (Off tu comunicare non-verbala.) Imi place sa-l surprind, sa ii vad zambetul jucaus pe fata si daca o sa ne surprindem unul pe altul o sa fie un moment mirabulos.

Tinand cont de evolutia ceasului in viata mea, de intamplarile pe care le-am trait din plin, vreau sa va impartasesc urmatoarea mea achizitie: ceas barbatesc Timex intelligent quartz fly back cronograf T2P382. Exact. Acest ceas nu este pentru mine, este petru iubitul meu sot. Ceasul il voi achizitiona de la Bestwatch pentru ca imi ofera liniste, scap de toate temerile acelea, ajunge mult mai repede si am si transport gratuit. Numai plusuri. Este o dovada ca sunt atenta si la micile gesturi pe care le face. As putea spune ca prin acest cadou imi arat si recunostiinta pentru tot ce mi-a daruit si nu in ultimul rand, imi doresc ca relatia noastra sa durere la fel de mult ca viata unui Timex.

Daca Timex poate, putem si noi.

Rochii marca La Femme

Din poveste in poveste, aproape ca am uitat de unde am pornit, dar am ajuns pe un taram de vis, plin de rochii minunate. Ziua mea de azi a fost asemenea povestirii in rama Hanul Ancutei – Mihail Sadoveanu. Impreuna cu doua prietene, am inceput sa dezbatem tema „eticheta oamenilor in societate” si am insistat pe tinuta oamenilor cu ocazia diferitelor evenimente.

Acum ceva timp am luat parte la o lectie unde se punea accentul pe limbajul universal al expresivitatii. Aceleasi cuvinte nu spuneau acelasi lucru. In functie de rotirea sprancenelor, de mimica fetei, de intonatie si tonalitate, aceleasi cuvinte exprimau: bucurie, uimire si chiar indignare. Pornind de la aceasta idee, m-am dus cu gandul la vestita rochie neagra care este o piesa vestimentara obligatorie in vestimentatia oricarei femei. Ea denota eleganta, feminitate, stil. Este adevarat ca nu poti da gres cu o rochie neagra. Personal o consider o minune in sifonier si nu se demodeaza niciodata si am observat ca vestita black dress trebuie sa fie complementara cu evenimentul respectiv. Ma bucur ca o pot purta indiferent de varsta, in diferite locatii. Ea trebuie aleasa cu grija si accesoritata corecpunzator. Consider ca o data cu varsta am acumulat si experienta. Din punctul meu de vedere, ea nu poate fi insotita decat de haina, pantofii, bijuterii, geanta, manichiura, machiaj si coafura perfecta. Concluzia este ca Black Dress este un pariu la care n-ai cum să pierzi.

Cum nu fac exceptie de la regula, sunt ahtiata dupa haine. Timpul imi e limitat si atunci am gasit ca solutie shopping online. Am testat foarte multe magazine online, dar La Femme este cel care s-a apropiat cel mai mult de stilul meu, de sufletul meu, de mine. Este un magazin de haine online diversificat, serviabil, atent la cerintele cumparatorului. Personal ma consider o norocoasa, La Femme are un magazin fizic in orasul in care locuiesc.

Curiozitatea mea m-a impins sa vad ce rochii de ocazie propun ei si mai ales ca Black Dress. Am vazut o rochie din voal cu aplicatii pe piept. Ceea ce mi-a placut la aceasta rochia, ca si la restul, este faptul ca o descriu cu foarte multe detalii. Nu vei avea surprize ca iti va fi prea scurta avand lungimea, mai mult decat atat, iti poti face o idee despre cum ti se va aseza pe corp avand compozitia ei. Rochia mi-a placut de la prima vedere, dar in momentul in care am vazut-o cum arata de la spate, m-a uimit. Acel nasture cu care se inchide la spate ii da un aer aparte, aplicatiile de pe piept si dantela ii ofera eleganta. As fi ales aceasta rochie pentru o cununie civila.

Tinand cont de vorbele unui mare designer francez Hubert de Givenchy – “Rochia trebuie să urmeze forma corpului unei femei, nu corpul forma rochiei”, a ajuns sa imi intre la suflet Rochia office neagra midi cambrata. Am observat un amanunt pe care cei de la La Femme il folosesc in prezentarea produselor, ofera detalii referitoare la inaltimea manechinului care a imbracat rochia. Aceasta noua rochie pe care am ales-o, este scoasa din anonimat de acel fermoar auriu de pe spate. M-as vedea purtand-o la birou. In cazul in care colegii vor dorii sa iesim imediat serviciu sa mancam la restaurant, nu va trebui sa ma duc acasa sa ma schimb.

Am vrut sa va arat si o rochie lunga, pe care as purta-o la un concert de Opera. Cu aceasta ocazie, vreau sa transmit ideea de noblete. Aceasta are avantajul ce acopera o parte destul de mare din imperfectiile corpului, dar este obligatoriu sa fie purtata cu tocuri. Nu trebuie uitat ca rochie trebuie sa lase la vedere doar varful pantolului. Mi-am pus intrebarea de ce. Iata raspunsul: altfel pare o rochie de fata de provincie plecata la oras. Farmecul unei astfel de rochii, poate fi distrusa intr-o secunda, in momentul in care posesoarea rochiei se descalta la petreceri.

Indiferent de evenimentul la care suntem invitati, stiu locul perfect de unde imi pot achizitiona rochia mult dorita pentru evenimentul in sine. O sa va dau mai mai jos, cateva exemple, de alte rochii care pe mine m-au cucerit. Astept cu narabdare propunerile voastre si locul unde o sa vreti sa le purtati. Imaginatia sa zburde prin La Femme.

Proba 19. Când pielea ta e sănătoasă și frumoasă, ești fericit(ă) și tu!

Surorile mai mici sunt de multe ori o pacoste. Au zeci de intrebari in cap si ne intrebam: oare nu vede cat ma oboseste? Vobeam intr-o zi cu sora mea mai mica despre tinerete fara batranete. Chiar si ea stia ca aceste vorbe apartin doar unui mit. Vocea ei copilandra ma intreaba: Greselile asupra tenului, pot fi indreptate? I-am raspuns imediat: Da. Am descoperit ca este posibil. Ca sa o fac sa inteleaga cum de este posibil, am decis sa ii povestesc intamplari „demult apuse” din viata mea. Si am inceput sa ii povestesc:

– Ceea ce o sa iti spun o sa iti aduca zambetul pe fata, o sa sune ciudat, dar tu poti verifica. Pielea este cel mai mare organ al corpului uman si este si cel mai greu. Ea ne protejeaza de factorii externi (poluare, vant, fum, chimicale, raze UV, frig), respira, secreta sebum, secreta toxinele din organism. Atunci cand in corp se produce o modificare, acest lucru se poate observa si la nivelul pielii. Tenul este primul care are de suferit. Ca si cum acest lucru nu era indeajuns, i-am mai provocat si eu suferinte din cauza lipsei experinetei si cunostiintelor.

Prima greseala pe care am repetat-o la nesfarsit este accea ca mi-am stors cosurile. O data cu acest prost obicei mi-am expus tenul infectiilor si am ramas cu mici cicatrici. Lucru pe care azi il regret. Dupa aceasta procedura, imi aplicam un fond de ten cu degetele ca sa maschez prima greseala. Uite asa din lac am cazut in put. Fondul de ten fiind un produs gras imi obtura porii si cosurile se inmulteau ca ciupercile dupa ploaie. Cum nu puteam sa ma opresc aici, am mers mai departe. Am inceput sa imi exfoliez tenul des. In felul acesta nu am „reusit” decat sa ajut tenul sa devina mai iritat si mai inflamat.

In momentul in care problema a devenit greu de suportat psihic, am consultat si un dermatolog. Am facut schimbari in obiceiurile alimentare, am reusit sa imi tin mainile departe de fata, am renuntat la cosmetice si in special la fond de ten, am renuntat la demachierea cu servetele umede. Fiind incurajata de rezultatele care incepeau sa se vada, m-am documentat si am descoperit masca cu argila, ceai verde si aloe vera. Rezultatele au venit mai repede decat ma asteptam, lucru care m-a incurajat sa caut produse de traditie pentru continuarea ingrijirii tenului. In felul acesta am observat ca produsele romanesti s-au adaptat cel mai bine acestor nevoi.

Cum singura mi-am dus tenul la dezastru, a trebuit sa ii acord o atentie sporita pentru al aduce la lumina. Dupa rezolvarea acneei, la suprafata au iesit cicatricile, mai mari sau mai mici, pe care mi le-am facut in mod gratuit. Atentia mi-am indreptat-o catre rezolvarea acestora. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca doctorii in frumusete, specialistii Gerovital, au dezvoltat prima linie de produse dermatocosmetice de la Farmec: Gerovital H3 Derma+.

Stii emotia cu care te trezeai sa vezi ce ti-a adus mos Nicolae? Am retrait-o cand am descoperit crema dermoreparatoare. Datorita ei, pielea este calmata, protejata si regenereaza pielea lezata după traumatisme minore intr-un mod alert.

Iti multumesc ca m-ai ascultat, desi acest lucru nu iti este caracteristic.

Q.E.D.
(Quod erat demonstrandum)
Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Proba 18. Zâmbete la buchet

SuperBlog 2015 reprezinta o provocare incredibila de mare. Fiecare participant trece prin anumite faze de la anuntarea temei pana la scrierea ei. Unele teme le pot incadra in intamplari din viata mea si pentru altele trebuie sa imi las imaginatia sa umble pe carari ascunse in cautarea unei idei. Personal ma bucur atunci cand tema probei ma „nimereste”, scriu cu zambetul pe buze si le multumesc ca mi dau prilejul sa retraiesc acele clipe.

Vreau sa va impartasesc o zi din viata mea, dar pana atunci sa incepem cu inceputul. In vara acestui an l-am cunoscut pe el, un barbat misterios dar sensibil. Oricat de mult incercam sa nu mai fiu atenta la el, timbrul sau vocal imi atragea atentia. Ii sorbeam povestile, ii adoram vocea, simteam ca nici el nu ma scapa din priviri. A urmat un schimb de priviri, unele pe furis, altele directe. Imi aduc aminte de prima intrebare pe care i-am adresat-o: din ce parte a tarii esti? . Vocea lui…, avea ceva in ea. Aveam sa descopar ca este get-beget, ca si mine, din acelasi oras dar, de foarte multi ani locuieste peste mari si tari, mai exact pe taramul fagaduintei. A urmat o vara de vis, simteam ca ne cunoastem din totdeauna. Nici unul nu deschidea subiectul ce va fi dupa plecarea lui, mai mult, voiam ca fiecare sa ii ofere celuilalt momente de neuitat. Dupa aceste momente a urmat o despartire demna de un film romantic: lacrimi, suspine, promisiuni, intoarceri din drum pentru un ultimul sarut.

Au urmat saptamani si luni in care el era cel care ma trezea sa ma duc la munca, la scoala : „hai puturosenie, trezeste-te!” imi spunea. El era omul care imi asculta ofurile legate de munca, ma asculta invatand si ma vedea pe webcam, cand adormeam, in timp ce imi vorbea. Aveam zile cand dorul de el se acutiza. Despre una din aceste zile vreau sa va vorbesc.

06:00. Telefonul suna. Stiu care ii vor fi primele cuvinte. Ii raspund si imediat pun capul pe perna. Nu vreau ca somnul sa mi se sperie. „Buna dimineata printesa mea! Azi tac, tac si ascult fosnetul frunzelor si pasul grabit al vantului. Daca asculti cu atentie, o sa auzi si razele de soare cum se scurg pe frunzele ruginite. Asculta! Auzi cum se inalta aroma cafelei din ceasca? Oricat ai fi de grabita, gaseste o clipa in care sa taci si sa asculti! O zi linistita!” Ce? Cum? Nu e posibil. Ceva s-a intamplat cu bab’ . M-a lasat fara cuvinte, m-am trezit instant. Asta da trezire. Am plecat la serviciu, dar ma simteam aeriana. Toata lumea ma intreba ce am patit si le raspundeam cu un zambet. Ziua trecea frumos. As fi dat tuturor din bucuria mea.

[…] Imi aud numele. O colega ma striga. Ridic capul si vad un barbat, cu un buchet de trandafiri, care se apropie de mine. Inima imi batea nebuneste. Simteam cum nu mai puteam sa controlez adrenalina. „Pentru dvs de la barbatul care va iubeste de peste mari si tari. Gingasia acestor flori sa va aline dorul de el.” Le-am luat, i-am multumit si imediat a inceput telefonul meu sa sune. Nu avea rost sa imi pun intrebarea de ce suna fix acum. Clar stia, secunda cu secunda, ce se intampla in jurul meu. „Am descoperit o florarie online din Bucuresti care livreaza buchete de trandafiri cu o promptidutine remarcabila. Viata ta va fi presarata numai cu buchete de trandafiri pentru ca esti tot ce am visat. Te iubesc enorm de mult.” Am inceput sa plang. Era un vis tot ce mi se intampla. Atat de departe si totusi atat de aproape.

Eu aici, el acolo, dar o iubire ne leaga. Am fost uimita sa vad ca un roman si un american au gandit acelasi lucru. Oare sa fie un semn scris cu foarte multi ani inainte?

Toata ziua am mangaiat florile cu privirea. Au urmat nenumeroase discutii despre aceasta zi. Voiam sa stiu cum a planuit totul si care a fost sursa cuvintelor in dimineata aceea. Astazi, se implinesc doua luni de cand am primit acele flori si inca le mai am. Nu puteam sa nu pun o parte din acele flori la presat. Este o amintire vesnic vie.

sursa: album propriu

Proba 17. Punem lumea în mișcare. În fiecare zi.

SuperBlog 2015 ma provoaca sa imi imaginez o situatie in care as avea nevoie de o baterie auto noua pentru masina mea. De data aceasta nu ii pot indeplinii cerinta. Motivul meu e simplu: sunt patita.

M-am apucat de a doua facultate. Facultatea la stat e haotica: azi ai un curs undeva, maine in alta locatie. Majoritatea orelor le am la jumatatea zilei, cand traficul rutier este infernal. Mi-as dorii sa am calmul bucurestenilor care stau cu orele in ambuteiaje, eu ma rog sa am nervi de otel si multa rabdare. Mi-as dorii sa urmez sfatul multora de a pleca mai devreme de acasa, dar eu ma impart intre serviciu si facultate. Traficului de la mine din oras ii pot spune doar atat: toamna se numara ambuteiajele incredibile!

Ca sofer patesti multe, ca soferita patesti si mai multe. Printre intamplarile mele cele mai interesante pot enumera: distrus discuri de frana, capac chiuloasa spart, janta ovalizata, am avut teama de nenumarate ori ca o sa fac pana prostului. Cand credeam ca altceva nu mai am ce sa patesc, bateria auto a cedat in curtea facultatii. Sentimentul pe care l-am avut cand m-am urcat la volan si am dat de cheie si am vazut ca nu porneste, nu il pot descrie cu exactitate. Am pus mana pe telefon si surpriza de proportii: bateria telefonului imi arata mandra ca mai are 5%. Tata nu era in localitate, fratele este plecat din tara, sot nu am, nu imi ramanea decat sa apelez la un prieten. Zis si facut. Ii caut eu numarul de telefon si sun. Nu m-am mirat deloc, ca nu a raspuns. Mai incerc o data, la fel. Ii trimit un sms in care ii descriu problema masinii si locatia ei, inchid portiera si o iau usor la pas catre casa. Dupa aproximativ 45-50 de minute, ajuns acasa si bag telefon la incarcat si imediat primesc mesaj: sunt langa masina si tu nu esti nicaieri. L-am sunat si imi venea sa intru in pamant de rusine. L-am pus pe drum degeaba. A ramas sa ne vedem maine acolo. La vreo doua ore dupa ce a ajuns acasa, ma simteam si mai rau. Aveam o statie de autobuz la 5 minute de mers, dar in alta directie. Nu mi-am adus aminte de ea, parca toata gandirea era la criogenie. Seara a trecut greu, Kysulina (masina mea) nu era acasa.

sursa: album propriu

A doua zi, dis de dimineata, eram langa ea si asteptam ca acel prieten sa ajunga. Cum a ajuns, a scos cablurile de alimentare pentru bateria auto si ne uitam unul la altul. Teoria o stiam amandoi, practica la fel, dar cu ce desfaceam bornele de la masina? Cu un cutit. Incredibil. Caine surd la vanatoare. Masina a pornit cu acele cabluri, o acceleram ca sa ia ceva curent si vad cum dispare si ultima linie de la rezervor. Sa o mai accelerez? Sa plec cu ea asa la drum? Nu am avut curaj. Am plecat amandoi in cautarea bateriei perfecte. Am ajuns pe o strada plina cu acumulatori auto si acest prieten a inceput sa dea la randul lui alte telefoane ca sa ne spuna cineva de „specialitate” ce baterie sa cumparam. Dupa al cincilea apel, ne-a indrumat cineva catre un service. Bineinteles era in cealalta parte a orasului. Am ajuns acolo. Le-am spus problema, le-am dat talonul si a trebuit sa dau comanda pentru ca nu aveau pe stoc ce mi-a trebuit. Ne-am dus inapoi la masina mea, ca sa luam bateria veche, am asteptat sa treaca cele doua ore care refuzau sa treaca mai repede, timp in care am fost sa cumparam o surubelnita, un patent. Aveam in minte doua imagini: vechea masina a lu’ tati cu trusa de scule mereu in portbagaj si un vecin care periodic lua bateria in casa, ca sa o puna la redresor. Ne-am intors la service ca sa facem schimb de baterii. Mult timp pana porneam masina nu a mai trecut. Puteam sa rasuflu usurata. De fapt, mai aveam un mic hop, sa ajung cu ea la o benzinarie ca nu voiam sa am o noua problema numita pompa arsa de benzina.

Capitolul numit baterie auto nu era incheiat. Dupa ce am facut schimb de baterii, am aflat ca trebuie sa mai ajung o data la ei ca sa o masoare, sa imi dea garantia. Practic toata distractia m-a costat o buna parte de timp, nervi si bani destui.

O data cu participarea mea la SuperBlog 2015 am aflat de BateriiAuto.net . Incredibil cat de repede puteam sa rezolv problema. Cu acei 5% pe care ii mai aveam la bateria de la telefon, in scurt timp totul era rezolvat, tot, tot, tot. Ma bucur enorm de mult ca existati pe piata, ca cineva s-a gandit la asa ceva. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa caut pe Google „baterii auto cu montaj la domiciliu” sa vad daca exista asa ceva. Stiu ca ma repet, dar incredibil. Practic, am simtit ca am pierdut o zi din viata degeaba, cand puteam cu un simplu telefon sa rezolv repede, absolut tot, de la A la Z. Nici nu am mai pus la socoteala timpul acelui prieten. Nu stiu cat de mult va apreciaza barbatii ca existati, dar personal, dupa aceasta experienta recenta a mea, stiu cat de mult conteaza ceea ce faceti voi pentru noi.

Daca ar fi sa imi descriu aceasta experienta printr-un film, ar fi cam asa:

Proba 16. Jurnalul meu de călătorii – #jurnaldecalatorie

Calatorului ii sade bine cu drumul. Am momente cand imi doresc sa ma detasez de toate grijile zilnice, sa imi iau o concediu ca sa imi reamintesc de bucuria uitata a vietii. Calatoria perfecta pentru mine, trebuie sa imi ofere satisfactie simturilor si mintii. Calatoriile imi ofera sansa sa simt gustul libertatii. Am apelat la CND Turism pentru o vacanta. Accesand site-ul lor si am descoperit ce oferte circuite au in momentul actual. Simteam cum ma atrage taramul francez, asa s-a nascut alegerea mea: Paris.

Ziua plecarii imi provoca emotii. Imi puneam foarte multe intrebari. Cu cat incercam sa imi clarific nedumeririle, cu atat totul mi se parea mai confuz. Dar iata-ma in aeroport, priveam neclintita un ceas mare de perete, emotiile imi blocau gandirea. Sotul ma ia de mana si imi spune: descarca-ti gandurile, scrie un #jurnaldecalatorie.

03.12.2015 Paris

Grijile au fost in zadar. Un zbor fara turbulente, ghidul ne vorbea deschis. Plimbarea prin Defence m-a uns pe suflet. Este placut sa stai langa Grande Arche de la Fraternité si sa vezi de acolo Arcul de Triumf. Ai noul si vechiul in acelas timp, in acelasi loc. Pe urma am vizitat foarte multe puncte turistice. Cand am vazut itinerarul pe ziua de azi, m-am bucurat cand am vazut ca facem acest tur cu autocarul. Ma asteptam ca distanta dintre ele sa fie mare, dar ne-am invartit toata ziua prin inima Parisului. Nu as putea sa iti spun ce mi-a placut mai mult, Gradinile Luxembourg, Centrul Pompidou, Place de la Concorde, Arcul de Triumf sau Turnul Eiffel. Pot sa iti spun drag #jurnaldecalatorie ca m-am bucurat ca ultimul obiectiv a fost Turnul Eiffel, seara este luminat ca o bijuterie, spectacolul de lumini este fabulos. Am urcat pana la ultimul etaj, acolo este un restaurant unde se serveste sampanie. Cu siguranta ca nici turnul nu mai stie cate cereri de casatorie au fost facute in acel loc. Inca ceva, m-am simtit ca acasa cand am vazut sculptura realizata de Brancusi in statia de metrou la Madeleine, acelasi sentiment l-am avut si cand am vizitat atelierul de langa Centre Pompidou.
Voi incerca sa adorm.

sursa viajoa.ro

04.12.2015 Paris

Cat de obosita am fost dupa ziua de ieri. Nu vreau sa ii spui sotului meu, dar gandeam ca daca aveam mai multe zile la dispozitie, mi-ar fi placut sa strabat toate strazile acelea pe jos. In felul acesta, cu siguranta asa as fi gustat mai mult din cultura pariziana. Cultura am zis? Ei bine, azi am fost la castelele Amboise, Chenonceau si Fontainebleau. S-au intrecut in arhitectura, in maiestrie. Mi-am imaginat cum ar fi fost sa fi trait in acele timpuri. Era un vis atat de frumos, incat numai sarutul de la sotul meu m-a trezit la realitate.

A fost inedit sa vad la Chenonceau, scenele care evoca istoria castelului si principalele sale personaje prezentate in ceara. Mai vizitasem acest castel, o data cu Honoré de Balzac.

Povestea castelului Amboise este plina de peripetii. Este uimitor cum un astfel de castel a fost candva transformat in azil de batrani. Astazi, aceasta fortareata, este gazda unor spectacole stil renascentist.

Castelul Fontainebleau m-a impresionat foarte mult, de la marimea sa pana la utilitate. El adaposteste Scoala Americana de Arte si face parte din patrimoniu mondial UNESCO.

sursa everycastle.com

#jurnaldecalatorie, stiu ca ai fi vrut sa fi si tu acolo…

05.12.2015 Paris

Ziua am inceput-o cu o delicatesa pentru papilele mele, dulceata de smochine cu o branza specific lor. Azi am fost la Muzeul Louvre, as vrea sa gasesc cuvintele potrivite pentru aceast muzeu, dar imposibil. Zambetul Giocondei este mai enigmatic decat il vazusem in poze. Ziua a continuat cu Turnul Montparnasse. Bunica mea ar fi spus ca iese in evidenta ca magarul intre oi. Aceasta cladire are 59 de etaje si chiar a fost votata ca fiind cea mai urata din lume, dar privelistea din varful ei este una din cele mai frumoase din Paris. Seara am incheiat-o cu o croaziera pe Sena. In momentul in care treci pe sub un pod, oamenii iti fac cu mana. Simt ca acest oras este unul al prieteniei. Tu nu simti la fel?

sursa: album propriu

06.12.2015 Paris

Azi am fost la Catedrala Notre Dame si Basilica Sacre Coeur. Mi-au atras atentia elementele gotice de arhitectura la Notre Dame. Din pacate am intalnit romani care nu fac cinste tarii noastre. Sunt suparata. Nu iti pot da atentia necesara. Uratul si frumosul in acelasi loc, din pacate de data asta mi-a lasat un gust amar. Nu am putut sa ma bucur deloc de priveliste. Dezamagitor.

sursa: album propiru

07.12.2015 Paris

Azi nu am mai intalnit oameni ca cei de ieri. Visul din copilarie s-a indeplinit. Lumea Disneyland este minunata. Am simtit ca sunt iar copil. E frumos sa fi copil. Este un sentiment pe care rar il mai retraiesti dupa o anumita varsta. Azi am fost copil.
PS: cand voi avea un copil, il voi aduce negresit aici.

sursa: album propriu

sursa : tripelio.com

08.12.2015 Paris

Azi am fost plecata. Mi-am dorit vad insula Ill de Re si am vazut-o. O sa iti spun o ciudatenie: un magar imbracat. Am avut curiozitatea sa aflu povestea lor si e amuzanta. Acum nu as putea sa ti-o spun. Am baut un vin ars facut in aceea regiune si am mancat bomboane cu lapte de magarita. Exact: magarita. Nici mie nu mi-a venit sa cred, dar e adevarat si culmea e ca sunt si bune. Imi plac oamenii din acele locuri, stiu sa aiba grija de patrimoniul lor. S-a meritat sa ajung si la Farul Balenelor, privelistea este deosebita.

sursa : album propriu

sursa razwww.ro

09.12.2015 Paris

Zi de shopping. Ieri am mancat o friptura de vita cu sos de piper. Acel sos mi-a aliniat toate papilele gustative. Este incredibil, este fasninant. Am cumparat o varietate de sosuri. Gata cu experienta franceza. Urmeaza transferul la aeroport si trezirea intr-o lume… sumbra.

Multumesc celor de http://www.vacantespeciale.ro . Tot povestind de ei, am aflat ca prietena mea Adelina, a fost plecata cu programul work and travel, cu ei. Iata scrisoarea de la ea.

sursa filme-carti.ro

In Paris ori te indragostesti ori te duci indragostit.

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Wishlist de toamna

Cu totii suntem de acord ca haina nu il face pe om. Haina il ajuta sa se defineasca in raport cu ceilalti, ea face parte din om pentru ca ea este o oglinda a celui ce o poarta. Hainele pot da informatii despre statutului social al purtatorilor. Pretul exorbitant cerut de croitori care fac haine pe comanda ne linisteste imediat. Nu-i nimic, exista o imensa industrie de confectii pentru toate gusturile. Adevarat. Marea problema pe care o intampinam, noi cumparatorii, sunt acele haine la moda. Nu toate ne avantajeaza si astfel sesiunile de shopping devin interminabile. Din punctul meu de vedere, haina trebuie sa fie aleasa dupa propriul gust, sa il ajute sa isi defineasca personalitatea si sa fie o reflexie a caracterului.

Compania Pantone din Statele Unite s-a autointitulat ”autoritatea globala a culorii”, de aici se dicteaza trendul și normele culorilor. Designerii mereu vor lansa anumite tendinte. Tine doar de creativitatea noastra sa mixam hainele, astfel incat rezultatul sa fie un outfit demn de admirat. In acelasi timp, consider cel mai important este sa ne simtim bine in hainele pe care le purtam.

Programul meu zilnic este unul incarcat si imi pare rau ca nu reusesc sa fac tot ce mi-as dorii. Serviciul , munca si practica sunt activitatile carora le dedic cel mai mult timp, de la spital fug la facultate si de la facultate la practica. Hainele pe care le aleg, trebuie sa imi confere confort intreaga zi. Zilele trecute imi spunea un profesor ca avem cea mai mare bogatie, timpul. Bogatia asta a mea, m-a indreptat catre shoppingul online. Pretul dicteaza si astfel cautarile mele m-au indreptat catre haine outlet si nu regret nicio clipa pentru alegerea facuta. Am vazut multe rochii outlet care mi-au mers la suflet, dar nu le pot purta tinand cont de programul meu. Aceasta este una din marile mele dezamagiri.

Vreau sa va arat un outfit pentru aceasta toamna pe care l-am realizat folosind produsele celor de la Rainbow Outlet. Am gasit la ei tot de mi-a trebuit. Pentru acest lucru ii respect, e foarte important pentru client sa gaseasca tot ce isi doreste in acelasi loc. Ei comercializeaza produse de firma pe care le consider „mai dedicate” clientului si aici am gasit blugi outlet, paltoane outlet, pulovele outlet, geci outlet, totul este outlet, doar de noi depinde ceea ce adaugam in cos. Majoritatea produselor alese de mine sunt de la BSK, dar am adaugat produse si de la Zara, NLY, Massimo Dutti si OVS.

Prima impresie conteaza. Nu imi place sa ies in evidenta, dar intotdeauna mi-a placut sa ma identific cu ceea ce port si imi place ca tinuta mea sa aiba o pata de culoare. Confortul si calitatea hainelor sunt privilegiate in viata mea si caut mereu ca ambele aspecte sa fie impacate. Sunt de convingere ca hainele nu ofera doar indicatii despre noi, ci in ele se impregneaza o parte din sufletul nostru. De cate ori nu am mirosit o bluza si ne-am amintit de persoana care a purtat-o? Eu am pierdut sirul…

Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, și tu poți fi un meșter priceput!

Totul pleaca de la cei 7 ani de acasa. Mie imi place sa numesc aceasta perioada culmea achizitilor. Eu nu mi-am petrecut acesti ani in casa parinteasca ci in intr-o casa veche, fara prea multe conditii, in casa bunicii. Tati si mami ma intrebau mereu ce vreau sa imi aduca pentru data viitoare, cand vor venii. O galeata de curent, mi s-a luat sa mananc la (lampa cu) gaz lampant., le spuneam. Acum ma gandesc ca le rupeam sufletul cu raspunsul meu, dar raspundeam sincer, ca orice copil care spune curat ceea ce gandeste. Ziua ma tineam dupa mamaia mereu. Imi aduc aminte de zilele cand soarele arzator ma batea in cap si ma uitam cum coseste, si cat de mult imi placea pe urma sa ma arunc pe purcoaiele de fan proaspat cosit. Imi aduc aminte si de chitaila pe care o trageam cand dadeam de un scaiete sau de un ciulin sau chiar de amandoi. Mamaia, o femeie vaduva manuia toate ustensile cu o indemanare fantastica.

Acum ceva timp am avut curiozitatea sa o intreb pe mamaia de ce nu s-a recasatorit: Au trecut atatia ani de cand a murit, 14-15 ani, si inca il stiu de frica. Nu as putea sa aduc un alt barbat in casa lui. Raspunsul mi-a taiat rasuflarea, mi-a inghetat sangele in vene. O femeie cu 4 clase mi-a demonstrat ca nu conteaza acei 3 – 4 – 5 ani de facultate, ci acei 7 de acasa.

Azi am crescut, m-am maturizat, mi-am dorit casa mea, mi-am dorit o iubire ca a bunicii mele, o iubire sa dainuie la infinit. Visele se indeplinesc, trebuie sa crezi in ele, trebuie sa le cladesti si sa nu uiti de unde ai plecat. Astazi am casa mea. O casa care imi aminteste in fiecare zi de mamaia mea. Mi-am dorit o casa frumoasa, luminoasa si spatioasa cu o curte imensa. Stiam bine cata munca implica sa ai o casa si o curte aranjata tot timpul. Am insistat ca toata curtea sa fie plina de verdeata, iar gazonul sa fie tuns periodic. Era coasei trecuse, aveam nevoie de o masina de tuns iarba. Mirosul ierbii proaspat tunse imi trezea amintiri vechi. Vi s-a intamplat sa aveti in fata, in acelasi timp, si trecutul si viitorul? Pe de o parte aveam trecutul prin amintirea bunicii, pe de alta parte vedeam viitorul, vedeam un baietel care se arunca pe gramada de iarba proaspat tunsa, asemenea mie in frageda copilarie. Ce puteri putea sa aiba o masina de tuns iarba asupra mea.

sursa foto: http://www.poatenustiai.ro/

De cand eram mica mi-a placut sa stau in curte, sa simt adierea vantului cum se joaca in parul meu, parca si mancarea avea alt gust. Pentru a avea acestea si acum, mi-am convins sotul sa construim un foisor. Am urmarit tutoriale, le-am comparat, ne-am consultat si am ales un foisor ultra modern. Aveam nevoie de materiale si de scule elecrice. Citisem noi sa trebuie sa masori de mai multe ori si sa tai o data. Totul parea prea usor. Motofierastraul Makita ne ajuta incredibil de mult si de repede. Numai seara cand ne retrageam in camera simteam cat de mult am muncit in ziua respectiva, in rest, pe timpul zilei parea o distractie totala. Printre doua – trei sau chiar noua cuie batute ii mai furam o sarutare. Am imbinat utilul cu placutul si tare mandrii de noi eram pe masura ce proiectul se apropia de sfarsit. In momentul in care a fost gata, ne uitam la el si nu ne venea sa credem, era facut de noi, de noi si de GTools, ei ne-au oferit sculele electrice potrivite, fara ei nu as fi indraznit nici sa visez.

PS: Dragul meu barbat, stiu ca mereu iti bagi nasul prin blogul meu ca sa vezi ce ganduri ascunse am si le fac publice. Tin sa te anunt ca ti-ai ales o sotie care tot timpul vrea ceva, pana acum a fost floare la ureche. Ia loc pe scaun, o sa ai nevoie de el, dupa ce vei vedea urmatorul filmulet:

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Proba 14. FSP – Fortron îți pune PC-ul în mișcare!

Declar pe proprie raspundere, ca in seara zilei 06 noimebrie, anul curent, in jurul orei exact 18:56 aproximativ fix, patranzand in incinta salii de spectacole Art Elite Club, am vazut, ascultat si luat aminte: un numar de aproximativ 49 de spectatori ca sa nu zic 100, care erau asezati turceste pe covorasele ce le erau puse la dispozitie, privind cu interes de ordin ridicat un numar relativ mult mai mic de persoane pozitionate central. Partea suprinzatoare din spectacol e ca oricare din spectatori putea devenii reprezentatul lor.

regia: Ana Maria Vasilescu
scenografia: Ana Vasilescu
asistent scenografie: Maria Vasilescu

Distributia:
Procesorul Thinky
Hard Disk-ul Keepy
Sursa de alimentare Sourcy
Placa de baza Big mother
Mouse Micy
Tastatura Flapper

Liniste. Multa liniste, 49 de perechi de ochi priveau si asteptau. O târșâială, doua, trei si decorul, carcasa PC, prinde viata. Se aprinde o lumina calda, dar personajele piese par a fi certate. Hârâiala din ambient imi sustine punctul de vedere.

Big mother: Offf, nu stiu cum sa va mai impac, sunteti niste cațe! (punandu-si mainile in cap cu multa disperare)

Thinky: Sourcy e de vina, s-a ingrasat, a imbatranit, nu stiu ce e cu ea. (privindu-si sora cu dispret)

Big mother: Avem nevoie de liniste, ce e cu sunetul asta interminabil? (spunandu-si gandurile si neluand in calcul ce spusese Thinky)

Keepy: De acord, va ofer tot si totul, pana la ultimul MHz. Cere-ti-mi tot ce vreti. (spuse el multumitor de propriile ganduri)

Sourcy: Sa cautam vinovatul! (spuse ea plina de vitalitate)

Thinky: Ce vinovat vrei? Nu iti vezi gunoiul din propriul ochi? Pardon, care ochi ca tu nici din ala nu ai. Sunt i7 si crede-ma, eu le stiu pe toate. (mandru de el)

Big mother: Un lucru e sigur, nu mai lucram ca un tot unitar si avem nevoie sa inlaturam raul, altfel viitorul nostru e sumbru. (avand un ton grav)

Thinky: Big mother, propun o … revolutie! Ca revolta avem. (cu o mare convingere in glas)

Sourcy: Aceasta sa fie oare solutia?! (cu teama in glas)

Big mother: Ma tem ca da… (ganditoare, oftand si uitandu-se la Sourcy cu mila)

Thinky: Viitorul ne asteapta! Trebuie sa il ducem mai departe!

Keepy: Ai tot ajutorul meu Thinky! (mandru de el)

Big mother: Liniste!!! Vreau sa imi aud gandurile. S-a inteles gaitelor ce sunteti??! (trece un minut – doua – noua. Isi muta coatele de pe un genunchi pe altul. Nimic, starea de nervozitate creste simtitor). Face un schimb de priviri cu Sourcy, aceasta confirma printr-un gest discret.

Big mother: Micy !!! Ia aminte, te duci in sala si alegi o persoana. Da-ti urechiusele aproape sa iti spun criteriile: Prima data… Daca nu… Si totusi daca nici asa…. Micy incuvinteaza si pleaca.

Zis si facut, Micy face un tur, doua, trei si intr-un final cand puteai sa juri ca asa o va tine toata ziua daca nu chiar toata luna, a intrat sub mana lui. Era un copil cu ochii mari, care isi redusese la tacere si gandurile pentru a fi trup si suflet alaturi de actori. Temator cu sine insusi, dar dornic sa ofere ajutor il urmeaza pe Micy.

Big mother: Multumim! Ajuta-ne! Galceava asta nu e buna la nimic, curand ne va distruge pe toti. (rugator)

Copilul a incuviintat din ochi si cu ajutotul lui Micy si Flapper a inceput sa caute solutia. I-a soptit lu Flapper: te duci la magazinul MarketOnline.ro si cauti oferte componente. Il iei pe Micy cu tine. Nu te intorci decat in momentul in care vestile vor fi imbucuratoare. Si au plecat la drum. Flapper inainte, Micy dupa el, Flapper inainte Micy dupa el. Mai mare dragul aveai daca te uitai la ei. Dar iata ca nu trece mult timp si vin acasa. Asa repede? (se gandii copilul)

Micy si Flapper (strigand in cor): Sursa Fortron, sursa Fortron performanta, Fortron, Fortron, Fortron! Lasa mirarea. Nu e timp de ea copile. Face parte dintr-o familie mare, ca acelea ale mafiei napoletane, li se spun surse FSP. Comparatia nu e cea mai reusita, dar exaltarea pe care o am, nu ma mai lasa sa gandesc.

Sourcy il intampina cu Forton si ii preda stafeta. Ii zambeste sincer si il incurajeaza. Atmosfera devine calda, linistea se lasa pe scena. Cand totul e imbracat in liniste, nu poate plutii in jur decat fericire.

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Proba 13. Scenariu de nuntă, la Golden Tulip Times

Imi place sa imi ajut prietenii, sa contribui la fericirea lor. E foarte puternic sentimentul sa stii ca ai fost alaturi de ei de la inceput. Simti succesul lor ca si cum ar fi al tau. Napoleon Hill, Zig Ziglar, Dale Carnegie si alti liderii si autorii din domeniul dezvoltarii personale, sunt de convingerea ca daca vrei sa ai succes in viata, trebuie sa ii ajuti pe altii sa aiba succes. Ajutandu-i pe ei, capeti numele de consilier de incredere si oamenii vor apela la tine cu mai multa incredere. Facand foarte mult bine altora, mult bine ti se va intoarce. Chiar inzecit. Pornind de la aceasta idee, va dati seama ca nu am putut sa imi refuz cea mai buna prietena din copilarie care m-a anuntat, in timp ce luam masa in oras, ca urmeaza sa se marite si ca vrea sa o ajut. Vestea a sosit o data cu apusul de soare, culorile cerului dansau in fata ochilor mei, zeci de nuante de albastru, imbinate cu galben, portocaliu si chiar rosu, totul era in fata mea ca cel mai frumos spectacol al naturii. Am sarit de pe scaun, m-am dus sa o imbratisez scotand sunete indescifrabile, moment in care toata lumea din restaurant ne privea, nimic nu conta. Am ajuns acasa pasind pe nori pufosi de vata si cu un zumzet de albini in ganduri. Pot sa spun ca am avut noroc, al meu „hubbylicious” era in birou, lucra. Pe motiv ca nu vreau sa il deranjez, i-am dat un mesaj in care ii sintetizam vestea si ca am ajuns acasa.

sursa poza blog.zugly.ro

A doua zi au inceput cautarile, primul lucru pe care trebuia sa il decidem era locatia. Viitorul sot, era provincial ca si hubbylicious, si trebuia sa ne gandim si unde o sa ii cazam rudele si prietenii. Ne gandeam noi: doua-trei persoane pot ramane la mine, altele doua-trei la sora mea, dar tot ramaneau multe persoane pe dinafara. Ne-am trezit in fata unei probleme la care nu ne gandisem pana atunci, bucurestence get-beget am realizat ca nu cunoastem prea multe hoteluri unde am putea sa cazam oamenii, dar rezolvarea era simpla. De zeci si mii de ori trecusem pe langa acele reviste gratuite pe care le poti lua de la mall, unde sunt prezentate locatii si diferite evenimente ce vor urma. Imediat cum am facut rost de aceasta revista simteam ca norocul ne va surade. O rasfoiam noi surazatoare cand, dintr-o data amandoua am citit in cor cu o voce domoala: nunta de vis in Bucuresti la restaurantul Good Old Times din cadrul hotelului Golden Tulip Times. Dupa ce am citit toate facilitatiile oferite de ei, ne-am uitat una la alta spunand cazare de 4* pentru invitații sosiți din provincie, mai ca am fi dorit sa fim si noi cazate acolo. Doua probleme rezoltate dintr-un foc plus ca avea capacitatea pe care o doream, 100 de persoane. Nici nu ne venea sa credem. Ai alt avant in organizarea unui eveniment, cand incepi cu dreptul.

Fara sa mai scoatem nici un cuvant, ne-am apucat de mana si hotarate am batut la portile restaurantului Good Old Times. Administratorul restaurantului parca ne astepta, era in mijlocul salii si cum ne-a vazut a afisat un zambet imens. Ne-a prezentat personalul tanar, calificat, profesionalist și deosebit de amabil al restaurantului care ii va intampina pe invitati cu sampanie, vor poftii invitatii sa serveasca ce vor dorii de la Candy bar, iar apoi ii vor indruma spre mesele lor. Pentru Candy bar ne-am gandit la mini eclere, mini amandine, bomboane fondant, macarons, bezele, mini cupcakes, mini tarte cu ciocolata, cu vanilie si cu lamaie, rafaello simple sau cu invelis de migdale, ferelli, Verine Panna Cotta si Trois Mousse, torturi in varianta mini: Mozart, ciococheesecake, tort de branza copt, egiptean, pavlova, mini choux. Cand a auzit variantele noastre, a afisat un zambet mare, venisem cu temele facute, da i-am adaugat ca lista ramane deschisa.

Pe urma ne-a invitat sa vedem variantele de decor. Am ales unul minimalism unde simplicitatea si rafinamentul formeaza un tot unitar, in nuante de calde: beige, champagne, alb perlat combinat cu o nuanta neutra – calda maroul care simbolizeaza sinceritatea. Florile pe care urma sa le foloseasca erau trandafiri pitici de un alb perlat, „asezonati” cu tranfafiri galbeni asezati intr-o maniera deosebita.

sursa poza: facebook.com/GoldenTulipTimesHotel

Pe ziua de azi lucrurile decursesera nesperat de bine. In drum spre casa ma tot gandeam la marturii. Prietena mea vazand ca un gand nu imi da pace, ma intreaba ce ma nelinisteste. Si ii spun: marturiile, ma gandeam la ceva inedit, ceva ce omul nu il va arunca imediat dupa nunta, cum ar fi o fotografie. Voi doi o sa stati sa primiti invitatii si chiar atunci fotograful o sa va faca poza si pana la plecare pozele vor fi gata. I-am vazut mirarea in ochii si asa de mult s-a bucurat incat mi-a sarit in brate. Atunci am observat cat de mult slabise. In acel moment mi-am spus: care mireasa nu vrea sa fie slaba in ziua nuntii?

Tema de gandire pentru urmatoarele zile era play-list-ul care va incanta invitatii, cat si melodia care va deschide seara. Atat eu, cat si ea aveam atatea melodii frumoase incat nu stiam cum sa o alegem pe cea care urma sa fie melodia mirilor. Ceea ce ne linistea era faptul ca indiferent de alegerea, ea va fi „etalata” oamenilor placut pentru ca sonoritatea salii era bine pusa la punct. Atunci cand ai multe melodii la dispozitie e greu de ales una, cand ai doua melodii e si mai greu. Eu aveam o propunere, ea avea alta. Publicul trebuia sa decida. Cum nu voiam ca invitatii sa o cunoasca, am apelat la vox pop. Cu melodiile pe telefon am inceput sa oprim oameni pe care ii rugam sa ne ajute in rezolvarea acestei dileme. Variantele erau Westlife – Beautiful in White si Hélène Segara, Joe Dassin – Et si tu n’existais pas. Indiferent de cati oameni intrebam, mereu se facea egalitate. Trebuia sa apelam la asul din maneca, mergem cu melodiile la restaurant si le testam. Cand incepe a doua melodie sa cante, o fetita de 5-6 ani, se ridica si incepe sa danseze cu atata pofta, incat micuta nici nu stia ca hotarare importanta luase. Mesenii vor avea parte de multe genuri de muzica, de la melodii vechi consacrate, la slagare vechi romanesti, la muzica usoara si populara si nu in ultimul rand la hit-urile momentului, pe scurt atmosfera va fi intretinuta atat de un DJ cat si de o formatie. Cu acest punct rezolvat, voiam sa stam la taclale despre verzi si uscate, dar ea s-a scuzat ca se simte obosita si ca o lasam pe alta zi.

Un alt punct important de rezolvat era meniul. In ceea ce priveste bautura am ales Open bar, dar cu mancarea era mai dificil. Ni se adusese la cunostiinta ca cel ce se va ocupa de acest lucru va fi Chef Constantin Ianculescu. Lucru care ne-a incantat mai ales ca stiam ca are in spate o echipa de 4*. Voiam un meniu variat, bogat si suprinzator. Cu ochii in meniu imi spune: Doar cu un astfel de meniu putem sa impacam pe toata lumea. Atat de mult mi-a placut ce a zis, incat o simteam implinita, multumita de alegere. Mai era de ales tortul mirilor, dar acesta va fi o surpriza si pentru miri. Acesta va fi oferit de cei de la restaurantul Good Old Times ca dar de nunta. Am vrut sa aflu detalii pentru prietena mea, dar fara sorti de izbanda. Sunt foarte profesionalisti in meseria lor.

Planurile oranizatorice decurgeau destul de bine, in schimb nu stiam nimic despre rochia ei. M-am gandit ca poate deja o are de nu aduce aminte nimic despre acest aspect, pentru ca mult timp pana la marele eveniment nu mai era. Acest gand mi-a fost spulberat de sunetul telefonlui. Era chiar ea, care ma invita sa merg cu ea sa probeze pentru ultima data rochia. Acolo m-am intalnit si cu viitorul sot. Oare cat de adevarata sa fie expresia ca sotul nu are voie sa vada rochia pana la nunta? Ei bine, la scurt timp dupa sosirea mea acolo, am inteles rolul lui. Ea avea lacrimi pe obraji, el ii sustinea talia cu o mana si o pupa din cand in cand pe frunte. Erau atat de atenti unul cu altul, dar in acelasi timp ceva imi spunea ca ceva nu este in regula. M-au luat in brate, m-au pupat si el mi-a spus: Iti multumim tot ce faci pentru noi, dar aceasta nu este nunta noastra, este nunta ta. Te rog, nu spune nimic acum. I s-au mai dat doua luni de trait. Si-a dorit foarte mult sa iti indeplineasca acest vis si in fiecare seara cand o aduceai acasa, dupa alergatura pregatirilor, o vedeam foarte incantata. Mi-am dorit ca aceste pregatiri sa nu se termine. Al tau hubbylicious este de acord. Nu iti fa griji pentru el si nici pentru ea. Dumnezeu are un plan pentru fiecare. E timpul tau. Ochii ii aveam plini de lacrimi, nu am putut sa scot un cuvant doua zile. Tot ea a fost cea care m-a scos din aceasta stare. A venit la usa si mi-a intins o rochie, o rochie de mireasa. Mi-as dorii sa porti acesta rochie, a fost a mamei mele. Am inceput sa plang iar, cu suspine de data aceasta. Ochii ei erau linistiti, rochia era superba, se anunta nunta perfecta.

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015.