Placerea de a conduce, oriunde te-ai afla !

Offf , am nenumarate amintiri din scoala de sofer. Viata la volan este o aventura si mai ales cand esti femeie. Eu am inceput sa conduc cu adevarat in momentul cand am stiut ca masina este a mea si nu imprumutata. Din acel moment am inceput sa ma feresc de alti conducatori. Problema unui incepator e aceea ca nimeni nu il ia in serios cand povesteste ceva din trafic. Toata lumea il vede pe el vinovat sau ca are o imaginatie bogata. Lucrurile astea mi s-au intamplat tocmai mie.

La inceput am avut un soc, nu ma asteptam sa fiu judecata prin prisma scolii pe care o urmasem. Da, stiu ca Jurnalismul iti dezvolva imaginatia dar cu o limita. Uimita, socata chiar dezamagita de reactia celor din jurul meu, am sunat-o pe prietena mea care imi fusese ca o sora. Ea a ales drumul tuturor posibilitatilor si a urmat o discutie interesanta cu ea. Ea, acum, nu mai conduce fara navigație auto. Imi venea sa o intreb ce e aia, dar noroc cu rabdarea berbecului din mine.

Stii, aici drumurile nu sunt ca in oras la noi, aici ai ceva de mers cu masina. Trebuie sa iti marturisc ca la inceput ma fura peisajul. Una e sa vezi caini pe strada si alta e sa vezi elani. Aici am reusit sa imi iau o masina asa cum mi-am dorit, cu multe optionale. Chiar daca bugetul aici mi-a permis sa imi cumpar masina la care visam impreuna, sa stii ca rapiditatea cu care aceste sisteme este una fantastica. Camera penru filmare trafic este excelenta. Imi aduc aminte de o intamplare cand multi elani s-au pus in mijlocul strazii si chiar au spart un far de la masina. Ei nu sunt agresivi, dar nu stiu ce au vrut sa faca. Problema era ca masina era a sefei si fara camera nu cred ca ma credea.

Elani? Ce sunt aia elani? Oare sunt rude cu renii ? Offf… Unde ai fost Ana la ora de zoologie?

La inceput nu gandeam sa am o masina fara kitcar sau fara GPS. Pai sa vezi. Dorul de tara nu dispare, din contra el se amplifica. Toata ziua eram cu parintii in telefon si vorbeam despre orice. Despre ce a facut vecinu cu masina lui din 1980, ce a facut cu pisica pe care noi o chinuiam, orice. Cum o buna parte din timp am ajuns sa o petrec pe drum si cum amenzile sunt enorm de mari, kitcar-ul este sfant. Este funny atunci cand ma opreste politia si aud graiul nostru si nu il recunosc absolut deloc. Faza asta, la cat de simpla pare, atat de mult ma binedispune de nu iti vine sa crezi. In Romania stiu ca este o chestie frecventa sa vorbesti la telefon cand conduci, dar nu si aici. Oricat de experimentat crezi ca esti, eu iti recomanda sa cumperi un kitcar.

Iti spuneam si de GPS. Aici ai nevoie de adevarate harti ca sa ajungi la destinatie si chiar acasa. Acum fara gluma. In primele luni nu am condus si mai mult admiram peisajul cand mergeam cu masina , dar din dreapta. Apoi cand am trecut la volan, Miky m-a intrebat daca stiu sa ajung acasa si i-am spus ca sigur, doar am vazut acel drum de multe ori. Ei bine, realitatea era alta. Nu am ajuns acasa decat dupa peripetii. Cand am vazut ca nu mai recunosc nimic, am setat GPS-ul. Logic ca nu i-am povestit atunci ca mandria mea nu voia sa lase capul plecat. Acum o saptamana mi-am achizitionat navigatie dedicata cu android Ford Focus. Da !!!!! Am ramas fan Ford, dar de acum in colo GPS o sa fie prietenul meu cel mai bun.

Acum dupa atatia ani de locuit aici ma intreb, cine oare isi mai cumpara o masina fara navigații auto? Cu timpul am aflat ca romanii nostrii de la Turda, Edotec, sunt experti in multimedia pentru auto. Cameră marșarier, sistem camere 360, senzori de parcare sunt doar cateva din optiunile pe care le consider necesare pentru siguranta noastra la volan. Nu, nu-mi spune ca fierul e fier si se indreapta ca nu e chiar asa. Te doare sufletul sa iti vezi masina lovita. Aceste optiuni m-au salvat de mii de ori si cu ajutorul lor pot spune ca parcatul masinii e o placere. Adio stalp pe care l-am lovit pentru ca nu l-am vazut din cauza portbagajului prea inalt, ca era stalpul in unghiul mort, adio motivatii. Acum este o placere sa mergi cu masina.

Tu mai stii cand ne uitam pe geam si numaram bornele de kilometraj ca sa treaca timpul mai repede? Ma gandesc cu drag la acele vremuri, dar azi pasagerii se uita la filme în mașină, asculta muzică în mașină. Este fascinant ca mergi cu masina in zilele noastre.

O ascultam cu drag tot ce imi povestea si pot sa spun ca am simtit o mica invidie, dar mi-am revenit repede. Eu am fost cea care a spus nu, eu raman aici , acasa la noi. Cine stie, intr-o zi poate o sa apelez si eu la aceasta firma romaneasca pentru ca preturile lor nu sunt de speriat.

SuperBlog 2016

Olla-laaa, mama e bucuroasa !

Viata iti ofera diverse surprize. Unele sunt atat de placute incat si peste ani si ani iti aduci aminte de ele ca si cum s-ar fi intamplat cu o zi in urma. Mai mult de atat, erau simple gesturi care imi schimbau ziua cu totul. Imi aduc aminte mereu de un mister care mi-a marcat viata. Timp de doi ani mi-am pus o mare intrebare cine e el? Acest „el” imi aducea periodic flori, doar ca nu mi le dadea mie.

Trezitul de dimineata nu a fost prietenul meu niciodata. In momentul in care ieseam din scara blocului si ma uitam catre masina, vedeam cum un tradafir ma asteapta acolo. Ziua mea dintr-o data capata o alta culoare. Mai mult de atat, ajungeam cu el la munca si vedeam cum simpla lui prezenta schimba fetele morocanoase de dimineata in zambete sincere. Primeam diverse intrebari : de la cine e?, de ce nu instalezi o camera de filmat? si inca unele asemanatoare. Totul a ramas un mister chiar si pana in ziua de azi. Nu avea o regularitate cand mi le aducea.

Avand o astfel de experienta, am vazut cat de simplu poti faci o zi obijnuita in una deosebita. Am vazut ce impact au florile pe care le primesc cu ocazia unui eveniment anuntat si ce impact au cele la care nu ma astept. Mai mult de atat, am avut o profesoara care ne povestea ca studenta fiind, in momentul in care se ducea la piata, se intorcea si cu un buchet de flori pe care si-l cumpara. Era vesnic intrebata : cu ce ocazia? Raspunsul sau era cu ocazia zilei de azi.

Acum pot sa spun sa inteleg vorbele acelea. Problema generala a omului este timpul. Pentru ca imi doream sa o surprind pe mama mea, am apelat la o florărie online pentru a comanda un buchet de flori. In urma cu cateva zile am citit articolul Cum ne accesorizam cu flori in aceasta toamna. Asa mi-a venit ideea sa ii duc mamei un buchet de flori la birou. Surpriza a avut proportii imense, atat pentru ea cat si pentru colegele ei. Biroul ei este masa de la masina de cusut. Probabil niciodata nu s-a gandit ca intr-o buna zi o sa lucreze cu un aranjament floral alaturi. M-am gandit foarte mult la ce anume sa ii duc. Cum ideile mele erau clasice si banale, am apelat la Google si am descoperit ca ineditul este cheia. Am ales sa imbin florile cu elemente din natura.

I-am citit in ochii ei inlacrimati cat de mult i-a placut gestul, cat de mult s-a bucurat de aceasta surpriza. Acasa a urmat o lunga discutie. Cum de am avut aceasta idee, de ce acolo si a lasat la sfarsit de unde am luat acel aranjament. Biroul, indiferent de forma si locatia lui, este locul in care ne petrecem o buna parte din timpul nostru. El ne stie secretele, framantarile interioare, nelinistele, bucuriile, sperantele, el ne cunoaste foarte bine. I-am povestit cat de mult mi-ar fi placut sa petreaca mai mult timp cu mine, in loc sa fie acolo. Am vrut sa fie o recunostinta de-a mea pentru efortul pe care l-a facut pentru noi, a muncit si iar a muncit ca sa ne fie noua bine. A pierdut ore si zile pretioasa din viata copiilor sai, ca sa poata sa le ofere o masa calda, o haina curata.

I-am simtit mana aspra cum imi strergea lacrimile si ca schimb subiectul i-am spus ca am descoperit floraria Olla. Decizia grea a fost alegerea bucheului castigator pentru ca acolo gasesti o sumedenie de buchete florale.

Aici am descoperit o noua lume, o lume unde zambetele sunt la tot pasul.
SuperBlog 2016

Conac vechi, am cautat performanță energetică nouă si am gasit.

In momentul in care alegi sa lucrezi in strainatate nu iti pui si intrebarea: oare voi ramane acolo sau e ceva temporar? Raspunsul la aceasta intrebare il da chiar timpul …. cu timpul. De-a lungul anilor se pot intampla multe. In cazul meu, dorul de locurile natale, a fost imens si am decis ca atunci cand ma voi intoarce sa cumpar acel conac de langa vechea casa parinteasca. Acest conac demult nu a mai fost locuit. Cuvantul paragina nu este departe de realitate. Cand lumea m-a auzit ca vreau sa il cumpar, mai ca nu mi-a spus ca sunt nebuna si ca m-am chinuit degeaba sa strang ceva bani in strainatate, ca sa il cheltui pe o casa parasita. Demult nu mai sunt o fetita fricoasa, acum deciziile imi apartin.

Conacul meu avea nevoie de reparatii capitale si in special in ceea ce priveste reabilitarea termica a cladirii. Conform visului, la sfarsit voi chema un auditor energetic pentru a obtine un certificat energetic. Avand acest certificat mi-ar da incredere ca renovarea este pefect executata. Mie imi place sa impartasesc gandurile. Cred ca asta lucru reprezinta un defect. De ce ? Pentru ca foarte multe persoane, te descurajeaza imediat dupa aceea. Ba ca vin cu idei marete si crete, ba ca sunt obijnuita cu alte idei si asa ceva, in Romania, nu se aplica. Eu aveam nevoie de aceasta persoana ca sa imi prezinte un raport cu diverse variante. Cat de trist, acest certificat a fost introdus din anul 2007 si este obligatoriu.

In tara mea de adotie exista un program numit Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare unde sunt prezentate diverse materiale pentru nevoile pe care le si in functie de zona in care locuiesti. Mi s-a spus ca daca tot vreau o reabilitare termica in care sa folosesc produse de de tipul do it yourself, sa ma documentez singura ca doar nu e mare iginerie. Lucrurile astea care par atat de simple, nu sunt deloc simple. Pentru siguranta si linistea mea, obtinea acestui certificat este musai.

In cazul in care ei mi-ar da avizul sa folosesc acele materiale pe care eu mi le doresc as inlocui acele ferestre neetanse cu unul din lemn stratificat. Vreau ca natura sa imi fie prietena si cum sa nu aleg aceste ferestre cand studiile arata ca acestn lemn stratificat are o durata de viata mai mare de 50 ani. Mai mult de atat, are calitati incontestabile de izolare termica si fonica. Iata ca cine alearga dupa trei iepuri, ii prinde dintr-un foc. Va spun un mic secret. Ma gandesc si la geamuri triple cu tamplarie avand mai multe camere, si o rezistenta termica in jur de R=1 mp K/W. De fapt este cel mai bine cand ai mai multe variante.

Soba de teracotă imi trezeste nenumaroase amintiri cu mamaia mea. Acum este timpul sa o inlocuiesc cu un semineu. Calitatea unui semineu este direct proportionala cu calitatea produselor folosite la contruirea lui. Eu aleg placile izolatoare pentru ca sunt fabricate din silicat de calciu si au rezistenta la temperaturi de pana la 1000 °C. Inca un mare avantaj il constituie clasificarea la foc: A1 – neinflamabil. Mii se citite la gura semineului, ce dorinta frumoasa.

Pentru ca este o cladire foarte veche , mi-ar placea ca in acel raport sa gasesc avizul pentru izolații cu stuf si papura, paie de cereale, coceni de porumb, tulpine de floarea-soarelui, fibre de canepa, in sau lana de oaie. Da, nu este o inventie a mea si aceste materiale se folosesc la casele din zonele joase ale Romaniei. Apeland la astfel de produse, gaura in buget nu mai apare.

Trebuie sa recunosc ca m-am gandit si la panouri solare, doar ca inca am unele nelamuriri. De la diverse persoane auzi doar partea buna a lucrurilor, doar ca documentandu-ma am aflat si destule dezavantaje. Acum ramane sa profundez problema. Tot ce pot sa fac momentan este sa utilizez becurile cu LED. Momentan este un pas mic, dar reprezinta un inceput.

Cu siguranta mai sunt si alte detalii la care nu m-am gandit, cel putin momentan. Ca sa profit de acest timp, m-am interesat care este pretul unui certificat. Preţul certificatului energetic se calculeaza in funcţie de anumiti factori: dupa model, complexitate şi suprafata cladirii. Surpriza cea mare a fost sa aflu ca preţul unui astfel decertificat este estimat între 130 – 180 lei. O suma infima pe langa importanta sa.

PS: hai sa demontam mitul ca izolarea termica se face doar cu placarea cu polistiren a pereţilor exteriori ai clădirii şi montarea geamurilor de tip termopan, ci mult mai multe lucruri. Spune DA termografiei.

Viaţa mea este între tocuri şi bocanci. Exact aşa sunt şi eu ca fiinţă.

Sovaieli si iar sovaieli. Asta ascultam eu toata ziua si nicio zi nu se deosebea de alta. Stateam acolo de ceva timp, devenisem chiar apatica si ma intrebam: „Cu ce am gresit?”, „Chiar nu ma vrea nimeni?”. Daca m-ar fi ales cineva, i-as fi promis multe, doar ca incepusem sa imi pierd sperantele. Cum stateam eu cumintica intr-un colt, cu gandurile mele, am simtit cum cineva incearca sa faca ceva, un gest care nu imi era necunoscut. Pana sa ma dezmeticesc, am auzit o voce: sper ca aceasta pereche sa va fie buna. Abia in acel moment am inteles ca o doamna ceruse sa probeze pantofi sport damă.

Sincer, nu aveam sperante ce o sa ma aleaga pe mine, de aceea decizia ei, m-a surprins. Da, m-a ales, iar eu nu stiam cum sa reactionez. Era o persoana pe cat de pretentioasa, pe atat de frumoasa. Spun asta pentru ca m-a studiat extrem de mult timp iar la final a spus: In sfarsit o pereche de Converse asa cum imi doream, demult nu am mai gasit acest model, dar iata, cine insista, gaseste.

Omul, la prima vedere si la prima atingere, imi transmite o anumite stare, dar doar locuind impreuna pot spune daca am avut dreptate sau ca m-am inselat amarnic. Iata ca dupa doi ani de convietuit impreuna pot spune ca am avut perfecta dreptate, noroc cu intuitia mea. Am simtit din prima clipa ca este o persoana a controverselor, ca voi avea zile cand o sa imi faca placere sa o insotesc, dar si zile in care voi numara secundele ca ziua respectiva sa se termine. Pai voi cum v-ati simti daca intr-o zi te-ar lua si te-ar plimba pe holurile spitalului unde infectiile nosocomiale colcaie la fiecare colt? Te rog, nu imi spune ca am citit ascultat de prea multe ori Shogun! Stii foarte bine ca ce spun, este adevarat!

Eu am indragit-o pe ea si ea pe mine si mi-ar placea sa mergem mai des la plimbare. Are mare grija de mine si am vazut un lucru pe care il avem in comun. Cand m-a prezentat parintilor ei, si in special tatului, dansul a avut o reactie care ne-a amuzat pe amandoua. ” Ce frumosi, ma mir ca inca se mai fabrica acest model. Nici una din noi nu i-a spus ca si pe noi ne-a suprins acest lucru. Hai sa ma prezint, eu sunt pantofi sport CONVERSE – TENISI CHUCK TAYLOR ALL STAR II . O pereche care are nevoie de ingrijiri speciale, dar ea mi le ofera de fiecare data.

sursa: answear.ro

Cel mai mult o iubesc cand drumul nostru duce oriunde, dar nu catre munca. Trebuie sa recunosc ca in fiecare saptamana imi arata locuri noi: un muzeu, o casa memoriala, o gradina botanica. De exemplu ieri a vrut sa mergem la cofetarie. M-a surprins acest lucru pentru ca avea destule prajuturi acasa. Ideea era sa mergem la plimbare. Eu sunt prima la usa cand aud de plimbari si imi place sa stau la ea in masina, mai ales seara, ca ledurile albastre de la masina ma fac sa ma simt speciala.

De ce accept sa merg cu ea la spital, desi nu imi place? Ca doar avand termen de comparatie, reusesc sa apreciez celelalte plimbari / intamplari alaturi de ea.

Retelistica: conectam oameni de oriunde

Bunica mea sufera de depresie sezoniera. Suna a gluma, dar este realitatea sumbra cu care ne confruntam de cativa ani de zile. Acest tip de depresie se manifesta toamna si iarna o data cu modificarile de temperatura si de presiune atmosferica. Cele mai semnificative problemele sunt retragerea in sine si evitatea activitatilor de orice fel. Pentru ca eu sau altcineva din familia mea nu puteam sa stam toata zuia cu ea, tot ce am putut sa fac, pentru ea, a fost sa chem pe cineva de la echipa de mentenanta ca sa repare cablul de la televizor.

Asa l-am cunoscut pe el si m-am mirat ca a plecat zambind, desi eu credeam ca l-am epuizat psihic. Cea surprinsa am fost eu pentru ca inainte de plecare mi-a spus ca ii plac persoanele curioase, care incearca sa ii fure meseria. Mi-a intins o carte de vizita si a plecat. Din instinct am luat cartea de vizita, dar nu am apucat sa ii raspund ca nu ma intereseaza meseria lui si ca faceam conversatie cu el din cauza tensiunii pe care o simteam.

Cum era de asteptat a trebuit sa mai apelez si altadata la echipa de mentenanta. Amintindu-mi de intamplarea precedenta, am decis sa il apelez chiar pe omul care ma pusese pe ganduri. De data aceasta intalnirea a fost mai relaxanta. Mi-a explicat ce problema a avut router-ul wireless, mi-a povestit de cabluri fibra optica si chiar si de conectica. Se vedea placerea pe care o avea pentru munca sa.

sursa: http://www.alfajet.ro

Acesta a fost inceputul nostru si o data ce am inceput sa avem o relatie, am inceput sa deosebesc chiar si cablurile intre ele. Nu credeam ca pot fi atat de multe: cabluri HDMI A, cabluri HDMI C, cabluri HDMI D, cabluri HDMI cu conectori auriti, cabluri HDMI Delock, etc. De multe ori cand incepea sa ii povesteasca cuiva si eram in preajma lui, stiam ce anume urmeaza sa spuna si care era solutia. Floare la ureche, mereu ii spuneam asa, pana cand a venit ziua sa imi retrag cuvintele, cel putin pentru o perioada.

Totul a inceput cu vestea cand m-a anuntat ca pentru o perioada trebuie sa plece din tara pentru o noua specializare. Vestea nu mi-a picat bine, dar nici nu am incercat sa ma opun. Prietenii lui la care se ducea si le rezolva problemele legate de conectica si retelistica au inceput sa apeleze la mine. Imi spuneau ca am stat atat de mult timp langa el incat poate imi dau seama ce are. Intamplarea face ca se nimerea sa ghicesc cauza in sine. Cum v-am spus, floare la ureche. Azi asa, maine la fel si uite asa increderea in mine crescuse. Ma gandeam la ce imi spunea candva bunica mea, ca meseria se fura, nu se invata. Incepusem sa accept cu placere invitatiile de a rezolva problemele cu care se confruntau. Trecusem de la stadiu de a arunca un ochiu la a pune capat problemei.

Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand am promis ca ii ajut pe niste amici ceva mai pretentiosi cu o problema. La telefon suna treaba de 5 minute. La fata locului, mai ca imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii. Am incercat eu acolo tot ce stiam bine. Niciun rezultat. Pe urma am inceput sa o iau pe ghicite, nimic. Incepusem sa ma incalzesc de parca aprinsese cineva focul in preajma mea. Si totusi caldura nu era marea problema cu transpiratia. Simteam cum imi aluneca piesele din mana si ma rugam de piesa sa nu cada. Si cum asta nu era de ajuns, incercam sa evit ochii gazdei pe care ii simteam lipiti de ceafa mea. Deschid cutia cu piesele de schimb si le plimbam de la un colt la altul. Cautam managementul diversitatii. Da, exact. Trebuie sa o trimit pe gazda dupa ceva ca sa il pot suna pe maestul-stie-tot . I-am cerut un pahar cu apa cu gheata si am auzit-o cand a zis ca se duce sa caute in congelator ca stia ca mai era.

Cum am auzit ca a ajuns in bucatarie i-am dat mesaj in care ii spuneam simptomele, efectele si pronosticul pe care eu il vazusem. Norocul se pare ca nu m-a parasit de tot pentru ca mi-a raspuns foarte repede. „Schimba adaptoare HDMI A” . Ce e aia? Cum arata si mai ales de unde o iau? Prea multe intrebari si timpul era limitat. Repede pe Google ca sa vad acolo cum arata. Erau piesele pe care le plimbam dintr-o parte in alta ca sa trag de timp. Mi-a afisat cateva poze acolo cu aceste adaptoare. Culmea e ca mereu m-am mirat la ce folosesc si mai ales de ce le cara dupa el daca nu ii trebuie.

Afland cauza problemei iar parea totul floare la ureche. Gazda a venit cu paharul cu apa din care am baut mai mult fortata ca starea de sete niciodata nu existase dar eu trebuie sa salvez aparentele. Totul e bine cand se termina cu bine.

Turist monegasc în București, oaspete la Residence Hotels

Orice roman cred ca a citit cel putin o data Scrisoara a III-a de Mihai Eminescu, dar ma intreb oare cati dintre noi am citit Scrisoarea unui arab terorist din Romania. Da, ea chiar exista si ca sa vezi ca nu te mint iata cateva paragrafe din ea: Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. […] Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la Romania, mult cretin ! Zbierat, zguibat la sin, c___t be mine de frica ! Jefu, ma indorg acasa ! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba. Dupa ce citesti o asemenea scrisoare te intrebi cat de rau poate sa fie in aceasta tara.

Eu sunt un monegasc si m-am hotarat ca in acest an sa am parte de o experienta inedita si poate cine stie, reusesc sa implic si jobul mai tarziu. Monaco este casa celor mai bogaţi oameni din lume şi am decis ca anul acesta sa vizitez Romania. Am citit scrisoarea arabului si mi-am pus un mare semn de intrebare. Pe urma am vazut pe YouTube jurnalele de calatorie ale unui cuplu de americani care prin acestea desfiintau Romania. Ei aduceau mari acuzatii care faceau referite la condiţii proaste de transport, oameni care put şi cazare jalnica. Referitor la ultima acuzatie ei spun ca au gasit in apartamentul inchiriat mizerie, lenjerie neschimbata şi perne cu miros.

Cu aceste informatii am plecat la drum, cu dorinta de a vedea Romania si in special capitala. Imediat cum am ajuns am cautat cazare in București. Pentru ca ma aflam in zona Arcului de Triumf și a Mănăstirii Cașin am ales Residence Hotels. In fata mea era Hotel Domenii Plaza. Imediat cum am pasit in acest hotel am simtit o atosfera familiala, chiar boema. Domnisoara de la receptie care era ca o raza de soare, cu un zambet care iti reda o pofta de viata incredibila, mi-a spun ca Residence Hotels este primul lanț de boutique-hoteluri din România. Inainte de a urca in camera, am luat un pliant al hotelului. Dintre multele informatii am suras cand am citit: Este situat într-una dintre cele mai selecte și liniștite zone din centrul Bucureștiului. Imediat mi-a venit in minte ideea centrala a jurnalului de calatorie si realitatea pe care eu o vedeam si ceea ce incercau ei sa arate era in perfecta antiteza.

Dintr-o data am simtit o urma de neliniste. Citisem numele „Doina Uricariu” in pliant si nu stiam unde il mai intalnisem. Pentru ca hotelul beneficiaza de Wi-Fi am deschis laptopul sa aflu cat mai multe informatii legate de acest nume. Imediat am aflat ca Doina Uricariu este fostul director al Institutului Cultural Roman din New York. Intamplator se face ca o cunoscusem cu cativa ani in urma si acum iata-ma in casa ei. Acum totul avea logica, piesele de puzzle incepuse sa se lege intre ele. Incercau sa mentina atmosfera boema specifica stilului creat de artista – poeta Doina Uricariu.

Tot din pliant am aflat ca hotelul detine saună și jacuzzi. Era fix ce imi trebuia ca sa ma relaxez inainte sa incep sa explorez acest oras. Este foarte importanta prima impresie cu care pornesti la drum si se pare ca eu sunt o persoana norocoasa. Trebuie sa recunosc ca sunt obijnuit cu un stil de viata ridicat, dar in acest hotel nu ma simteam deloc stingherit, pentru ca totul se ridica la nivelul asteptarilor mele. In momentul in care bateriile s-au incarcat am zis ca e timpul sa explorez orasul la pas, dar inainte de asta trebuia sa dau un email la firma.

„Dear Alyosha, stiu ca esti suparat pe mine ca te-am lasat sa rezolvi tu problema cu angajarea noii secretare, dar am gasit locatia perfecta pentru team building-ul de luna viitoare. Este locatia perfecte pentru astfel de evenimente corporate avand săli conferință foarte spatioase si chiar SPA. Iata ca dorinta iti este indeplinita pe deplin. Cladirea se remarcă prin eleganţa construcţiei si printr-o nota de rafinament specifică vremurilor boeme. Iti las in atash adresa exact. Pe curand.”

Cu o astfel de multmire sufleteasca am plecat sa descopar la pas acest oras si iata, ca inca o data, am dreptate cand spun ca cea mai buna parere despre un loc sau despre un om ti-o faci dupa ce l-ai cunoscut personal. Si iata ca prima impresie chiar face diferenţa.

Ștampila de firma, arma secreta a secretarei.

Ai auzit vreodata de expresia: Tăcerea unui bărbat este un lucru minunat de ascultat? Eu am auzit-o rar, dar nu am intalnit persoana caruia sa i se potriveasca. Dar sa nu credeti ca sunt cuvintele mele, dar cei drept si mie imi place acest citat. Marele meu regret e ca nu pot sa vorbesc, ca de as putea, as face precum Alexandru Lapusneanu ( De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu ), dar pana atunci sa imi vad de peticul meu, ca in sinea mea stiu ca sunt foarte viteaza.

Eu ma consider ca o mica buturuga, rastorn cele mai neasteptate situatii. Nimic si nimeni nu poate sa faca ceva fara sa apeleze la mine. Eu trebuie sa stiu tot. Asta e retorica lucrurilor mici, par nesemnificative dar aparentele inseala. In general lumea ma ignora, dar eu sunt arma secreta a secretarei. De la prima si pana la ultima ora ma foloseste de zeci de ori, uneori cu brutalitate uneori cu gingasie. In felul acesta imi dau seara daca e nervoasa si in ce stadiu este. La prima ora ma scoate din sertar si incepe sa stampileze actele ramase din ziua precepenta. Este liniste la 7:00 AM si impreuna incercam sa facem ordine in acte. Relatia mea cu ea, cu secretara, este foarte veche. Sunt mai bine de 20 de ani de cand lucram impreuna si simt ca am facut echipa buna. Sincer, i-am mai dat de cap uneori: ba am avut amprenta dezlipita, ba am varsat tus pe ea, ba ma piteam de ea si ma caute zeci de minute in sir pana cand ieseam la iveala si isi continua munca. Orice munca are nevoie de sare si piper, nu ?

Ca sa ajungi la manager trebuie sa treci de ea, ca sa pleci cu un act de la manager, trebuie sa treci de noi. Ce sa mai: e greu sa ajungi la manager, dar si mai greu e sa pleci de acolo. Imi place de doamna mea, stie totul ca la carte. Dar si eu stiu totul, chiar daca sunt doar o stampila de firma. Eu sunt cea care decid valabilitatea unui act, indiferent de natura lui: ca e noul act aditional (modificare salariu), ca e contract, ca e sponsorizare, ca e donatie, ca e o adresa catre Trezorerie, catre DSP, catre CAS, catre o firma particulara, catre orice. Cu toate semnaturile din lume, fara mine, nu se poate si unde-i lege nu e tocmeala.

Numele meu este COLOP, un nume cu traditie pe piata romaneasca si acum cativa ani am venit si cu o noutate, sunt lider în acest domeniu în privința protecției mediului. Poate ca sunt eu mica si afurisita si trebuie sa stiu totul, dar cu mediul sunt foarte buna prietena. Pe tot parcursul zilei stau in apropierea secretarei, chiar daca sefa ei vrea sa ne aduca si o datiera. M-am bosumflat eu in ziua in care am aflat si de suparare m-am ascuns cateva ore bune. Acum asteptam noile schimbari.

Ma scuzati, nu m-am prezentat: eu sunt cea mai populara stampila de firma, am o amprenta circulara care confera distinctie si autotitate. Eu sunt lucrul acela mic, care e bagat si pe timpul zilei dar mai ales la sfartitul programului in sertar, e acel lucru mic dar distinctiv de la o firma la alta. Ma poti personaliza in multe feluri, dar pe urma trebuie sa stii ca vom lucra in echipa.

Apeleaza cu incredere la inchirieri auto Bucuresti

Azi, in timp ce priveam pe geam si vedeam oameni care merg zgribuliti din cauza vantului si frigului, ma gandeam la ziua in care a trebuit sa apelez la o firma de inchirieri auto. Imi place sa conduc, ma linisteste si din fericite am o relatie destul de buna cu benzina. Dar intr-o buna zi nu am inteles-o de KYS-ulina, pe masinuta mea, de ce s-a suparat atat de tare pe mine incat nu a mai pornit. Si stiti care era problema cea mai mare? Eu, a doua, zi trebuia sa ma duc sa le cunosc pe viitoarele mele rude: socrii, cumnati, ce mai tot tacamul. Eu fata de oras, sa ma duc cu pantofii plini de noroi? Exclus !

In aceasta viata avem parte si de multe intamplari mai putin placute. Eu am invatat cu timpul ca doar avand parte de astfel de episoade, incepem sa apreciem lucrurile la adevarata lor valoare. E la fel ca atunci cand uram cuiva „La multi ani cu sanatate!”. Oare cati oameni se gandesc in acele momente cat de importanta este aceasta sanatate? Conlcuzia mea este ca numarul lor este foarte mic, pentru ca intr-o zi cand totul merge ca pe roate, nu ne gandim si la sanatate.

Cu prietenii ne vedem aproape zilnic, daca nu chiar zilnic, in schimb cu rudele am ajuns sa ne vedem la diferite ocazii, mai fericite sau mai putin fericite. De data am avut norocul sa fie una fericita. Mandra foc de noua mea masina, am plec catre familia lui ca stiam ca deja ma asteapta ca pe un cozonac proaspat scos. Dar stiti de ce eram mandra? Ca am reusit sa gasesc la rent a car Bucuresti, o firma de inchirieri masini, o masina cum era KYS-ulina mea. Acum numarul masinii l-am lasat, desi ingerasul cu cornite ma indema sa fac schimbarea.

Vantul, ploaia si gerul ne-au bagat repede in casa. Pentru prima data, la multi ani dupa ce am terminat liceul, mi-am readus aminte de o strofa din „Nervi de toamna” de George Bacovia. Pentru prima data simteam ca sunt pe aceiasi unda cu acest poet. Ba chiar mi-am promis ca o sa caut mai multe detalii despre viata lui, dar pana atunci iata stofa care aproape ca ma obseda:

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.

A fost o zi reusita, totusi. Firma mi-a adus masina la scara blocului, era impecabila desi vremea nu era deloc prielnica si am verificat din curiozitate cat de plin este rezervorul ei. Surpriza a fost cand am vazut ca era plin plin. De ce zic surpriza? Pentru ca in urma cu cativa ani, cand am vizitat o parte din Franta si a trebuit sa inchiriem o masina de acolo, revervorul nu era cu mult peste jumate. Referitor la acea zi, pot sa mai spun ca intalnirea a decurs bine, am reusit sa ma relaxez cand am observat ca nimeni nu aduce in discutie cuvantul masina.

De ce eram atat de incordata la subiectul acesta cu masina mea? Asa l-am cunoscut pe viitorul sot. Cred ca cineva mi l-a scos in cale pentru ca noi nu aveam cum sa ne cunoastem. Incurcate sunt caile Domnului, sau ale lui Cupidon? Nu mai conteaza, totul e bine cand se termina cu bine. AMS Rent a Car, esti un prieten adevarat. Mi-ai dovedid seriozitate si profesionalism!

Capitol: Traduceri medicale

Azi mi-am adus aminte de ceva si vreau sa va intreb: care dintre voi isi mai aduce aminte de povestirea cu sertare? Nu, nu este nicio gluma si vorbesc cat de poate de serios. Daca nu va aduceti aminte de ea, atunci va intreb: de povestire in rama va aduceti aminte? Nici de data aceasta nu glumesc. Ei bine, aceasta povestire ar putea fi povestea de viata a fiecaruia dintre noi. Cu totii avem o poveste descrisa in mii de capitole.

Fiecare capitol are importanta sa si cand ne uitam in urma, nici nu ne dam seama cat de repede a trecut timpul. Am primit o provocare de la Agenția de traduceri Swiss Solutions sa povestesc un capitol din viata mea cu peripeti.

Traduceri medicale

Fiecare om viseasa sa aiba o cariera implinita, dar in momentul in care a trebuit sa ma decid asupra viitorului meu, nu am stiut in ce parte sa o apuc. Am inceput sa studiez Jurnalismul si in anul trei de facultate (din patru) am ajuns sa lucrez intr-un spital. Ce legatura aveau? Nici una si nici acum nu au. Au trecut multi ani de atunci, iar acum sunt din nou studenta, dar de data la facultatea de Asistenta Medicala Generala. Mai mult de atat, acum merg in paralel cu aceasta facultate si cu masterul Managementul Serviciilor Sociale si de Sanatate. Mai in gluma, mai in serios poti sa spui ca mananc traduceri medicale pe paine.

Inca din primul an de munca mi s-a spus ca o sa invat o noua limba straina. Am invatat zeci de cuvinte pe care eu nu le aveam in dictionarul meu si cu timpul am inceput sa traduc ceea ce spuneau doctorii pacientilor. E deranjat sa asculti un om si apoi sa tragi de maneca asistenta si sa o intrebi ce a spus. Personal acest lucru mi s-a intamplat cu fratele la cativa ani dupa ce m-am angajat, chiar inainte de a fi studenta la aceasta a doua facultate.

Atunci cand astepti ca fratele sa se intoarca acasa, cand te gandesti ce momente frumoase o sa petreceti impreuna la botezul pentru care a venit, mai ales cand stii ca timpul pe care il petrece in Romania este limitat, se intampla neprevazutul care nu vine cu vesti bune. Cum a aterizat si a iesit din aeroport m-a sunat sa imi spuna sa il astept si ca are nevoie urgent de mine. Tonul lui dar si cuvintele folosite, nu au lasat loc de indoiala.

L-am dus de urgenta la spital si in timp ce il consulta si doamna doctora, l-am vazut cum se uita la dansa si nu spune nimic. Dupa ce s-a indepartat doamna doctor si doamna asistenta, m-a strans putin de mana si mi-a soptit: tradu-mi, nu inteleg nimic. In ce limba vorbesc? As fi ras din toata inima, dar am zis sa ma abtin. I-am explicat ce presupune investigatiile pe care urmeaza sa le faca, dar si ca trebuie sa asteptam rezultatul analizelor.

Am reusit sa vad rezultatul analizelor destul de repede, pentru ca m-au tratat ca pe colega lor, chiar daca eram de la alt spital, de pe alta functie. De fata cu el, doamna doctor imi vorbea mie despre rezultatul analizelor, pentru ca stia cat si ce inteleg oamenii din ce le spune. De multe ori, ei incearca sa asimileze un cuvant si nu mai sunt atenti la restul frazei. In momentul in care pacientul iti este si ruda, simti cum durerea lui se resfrange si asupra ta si incerci sa minimalizezi cat mai repede afectiunea. Mi-a explicat ce urmeaza ce ii fac eu acasa, ce perfuzii sa ii pun, ce tratament trebuie sa urmeze si simteam ca totul o sa fie bine la final. El, din contra, parea si mai dezorientat, dar imediat cum am ajuns acasa i-am explicat pe intelesul sau si s-a mai linistit. In momentul in care studiezi psihologia medicala, incepi sa constientizezi cat de important e sa ai un psihic sanatos, chiar daca corpul este bolnav.

Este foarte important sa ai incredere in tratament pentru ca in felul acesta te ajuti singur. Chiar daca prezentul este sumbru, trebuie sa vezi dincolo de el si sa iti pui intrebarea: se poate rezolva si daca da cum? Trebuie sa recunosc ca am avut ceva de alergat pentru el, perfuzii la 6 dimineata, inainte de plec la serviciu, il sunam mereu sa il intreb daca si-a luat tratamentul si perfuzie iar seara. Timp de cateva zile am tinut-o asa si in momentul in care l-am vazut zambind i-am spus: pai nu trebuia ca tu sa ai grija de mine? Nu esti tu fratele mai mare, de cand am inversat rolurile? Acum jos din pat, trebuie sa mergem la botez, ne asteapta finii sa le botezam fetita. Sau esti nasul care fuge cu banii inainte de botez? Sa vezi cand se face fina mare si te cheama la nunta, atunci sa te tii! E timpul sa punem in cui pacucii de pacient. Ne asteptam momente frumoase […]

Si acum il vad cum se uita ca o curca in lemne, cand isi analiza analizele lui care erau cam asa:

Fashionmia, the perfect place for girls winter coats

Winter is a season which I loved since I was a child. It is a time of joy, of memories, it is all what you or I want. I have many memories with snow, with ice, or with Snowman in my garden. It is a very cold season, but we have the feeling of freedom then. No matter of season, women have a permanent dream: women clothing. Every woman likes to have permanently new clothes, to be admired thanks to choices she makes. Very often we are asked from where we bought that blouse, dress or pants, in two words women clothing.
Yesterday, while I have arrived home, I saw a store with girls winter coats. I think in less than one month it will have snow a lot and I liked that one coat. It is warm, it have modern design and is what I need more. Because of problems, I was to that store over several days and they already had sold it. I do not like it what products left. I walked very slowly to the house and I thought: What am I gonna do now? From where I will buy another coat as beautiful as that? I remembered that in few months ago I discovered one magnificent store.
Immediately and after I arrived home, I entered on the online store and I found some several items wonderful nice and cheap.
And now, at the end of the day, I have one idea: If you want to buy something for a perfect present (for exemple: your mother, your aunt, your sister or anorher person) I will say: visit here for more girls winter coats.

My recomandation for everyone is: visit here for more women clothing.